DE CE ?
Pe vremea cand mergeam eu la scoala calculatorul se numea abac. Ati inteles ca este mult de atunci. Nici vorba pe vremea aceea de PC, internet, email, blog. Despre toate acestea am aflat mult mai tarziu. Mai exact am invatat sa umblu la calculator abea la varsta de 87 ani (observati ca nu am scris "sa lucrez la calculator", ceea ce este cu totul altceva decat stiu eu acum).
Si am facut-o impins de o situatie de fapt, care a aparut in viata mea: familia este imprastiata pe trei continente si internetul este singura cale prin care pot sa pastrez o legatura buna cu ei. Astfel minunea s-a produs. Zilnic primesc cate 2-3 mesaje si uneori chiar 8-10 mesaje. Este vorba de informatii personale, dar si de multe poze, imagini pitoresti de pe tot globul, curiozitati, glume sau melodii frumoase. Acesta a fost primul pas. A urmat oferta generoasa a "prietenilor mei" Kostea si David de a infiinta un blog, ei asigurandu-mi instruirea si indrumarea necesara. Vreau sa precizez ca in niciun caz ghilimele puse nu au sens ironic, am vrut doar sa scot in evidenta caracterul aparte, iesit din comun si foarte rar intalnit al unei asemenea prietenii dintre niste tineri de 20 - 25 ani si o persoana de peste 90. Va multumesc pentru aceasta prietenie care imi place si ma onoreaza. De ce am creat acest blog? Mi-am dat seama ca este o fereastra deschisa larg catre univers si sunt curios sa-i vad efectele, pentru mine ele reprezentand in momentul de fata o adevarata tentatie. Si daca va exista pe ici pe colo un strop de umor cu atat mai bine. In final rog pe eventualii mei parteneri virtuali sa fie ingaduitori cu greselile sau stangaciile care cu siguranta nu vor lipsi. Promit sa ma straduiesc sa le elimin, iar pana atunci sa auzim numai de bine. POMPILIU
Si am facut-o impins de o situatie de fapt, care a aparut in viata mea: familia este imprastiata pe trei continente si internetul este singura cale prin care pot sa pastrez o legatura buna cu ei. Astfel minunea s-a produs. Zilnic primesc cate 2-3 mesaje si uneori chiar 8-10 mesaje. Este vorba de informatii personale, dar si de multe poze, imagini pitoresti de pe tot globul, curiozitati, glume sau melodii frumoase. Acesta a fost primul pas. A urmat oferta generoasa a "prietenilor mei" Kostea si David de a infiinta un blog, ei asigurandu-mi instruirea si indrumarea necesara. Vreau sa precizez ca in niciun caz ghilimele puse nu au sens ironic, am vrut doar sa scot in evidenta caracterul aparte, iesit din comun si foarte rar intalnit al unei asemenea prietenii dintre niste tineri de 20 - 25 ani si o persoana de peste 90. Va multumesc pentru aceasta prietenie care imi place si ma onoreaza. De ce am creat acest blog? Mi-am dat seama ca este o fereastra deschisa larg catre univers si sunt curios sa-i vad efectele, pentru mine ele reprezentand in momentul de fata o adevarata tentatie. Si daca va exista pe ici pe colo un strop de umor cu atat mai bine. In final rog pe eventualii mei parteneri virtuali sa fie ingaduitori cu greselile sau stangaciile care cu siguranta nu vor lipsi. Promit sa ma straduiesc sa le elimin, iar pana atunci sa auzim numai de bine. POMPILIU
Etichete: istorie personala, varsta a patra
6 comentarii:
Bravo,Pompiliu.
Acum ca ai deschis lar usa, asteptam sa intram prin ea.
;)
ioana
O foarte placuta intalnire , chiar neasteptata !
Frumos. Primim seninatate si curaj de la cei cu 60 mai mari ca noi. Multam. Am auzit la radio Gherilla de blogul acesta si ma bucur ca am intrat. O sa mai vin pe aici, daca-mi permiteti :)
felicitari! va voi citi cu drag!
Sunt impresionata de faptul ca exista si astfel de oameni...intotdeauna am crezut ca nu e niciodata prea tarziu sa inveti ceva .
Am descoperit acum blogul prin lectura catorva randuri in "Dilema Veche ".
Felicitari si multa sanatate tuturor.
Domnule Pompiliu,toata stima .
Multa sanatate si felicitari pentru blog.
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire