VARSTA A PATRA

Un proiect de artă comunitară desfășurat de tangaProject împreună cu rezidenții căminului Moses Rosen.// Obiectivele sale sunt schimbarea receptării asupra bătrîneţii, stimularea creativităţii în grup, învățarea împreună, documentarea și arhivarea istoriilor personale și colective.// Blogul "VARSTA A PATRA" este editat de Pompiliu Sterian, rezident, împreună cu echipa tangaProject. El documentează desfășurarea proiectului și viața de zi cu zi din căminul Moses Rosen.

vineri, 26 august 2016

ZIUA DRAGOSTEI PENTRU SENIORI.

   


       Si a fost  "Ziua dragostei pentru seniori" - o noua initiativa de succes a JCC.
                  Lume multa, doamnele in tinute elegante, buna dispozitie, veselie. Ca de obicei, un program foarte variat si tot felul de surprize : povestiri hazlii, concerte de muzica clasica, de muzica usoara, muzica populara romaneasca, slagare internationale, melodii israeliene, concursuri de dans, concursuri de declaratii de dragoste, etc. Seniorii nostri  s-au intrecut pe sine.
                  Ne-au delectat Ioana Sandu - cunoscuta interpreta   de la radio si televiziune, dar si  numeroase doamne din "Generatia de Aur", evident foarte talentate. S-a creat o atmosfera tinereasca, fiecare moment fiind rasplatit cu aplauze entuziaste.
                 S-au incins hore, seniorii nostrii dovedind resurse de energie, incredibile.
                 Sa remarcam ca rezidentii Caminului Rosen au fost prezenti  in numar mare, bucurandu-se de o primire calduroasa si au castigat 3 premii prin doamnele Eliza Saler, Dorotea Weissbuch si subsemnatul.
                   Toata lumea a apreciat bunatatile servite intr-un cadru extrem de placut.
                   Sa mai mentionam ca Nancy Vajaianu a facut numeroase fotografii, oglindind un eveniment, pe care nu-l vom uita curand.  
                  Si de data aceasta, organizatoare principala si animatoare permanenta a fost -  Sanda Wolf. 








                        

marți, 26 iulie 2016

UNIC IN ROMANIA .

          
   Am relatat despre vizita facuta la conacul boieresc de la Manasia. O incantare.
              Dar in continuare am avut parte de o noua bucurie. De la Manasia am mers la Ploiesti, unde am vizitat si Muzeul Ceasului, unic in Romania. Infiintat de Nicolae Simache in 1963, functioneaza in prezent, intr-o cladire splendida - monument istoric -  construita in 1890 -  consolidata si restaurata timp de aproape 3 ani - si redeschisa in mai 2016.
Muzeul ilustreaza evolutia mijloacelor de masurare a timpului aproape  toate sunt opere de arta cu mare valoare istorica, realizate de mesteri vestiti din Olanda, Franta, Austria, Germania, Anglia, Elvetia, si bineinteles Romania.  Sunt expuse cadrane solare, clepsidre, nisiparnite, ceasuri mobilier, de semineu, de perete, de buzunar, pendule, orologii de turn, ceasuri muzicale, ceasuri distractive (ale morarului, fierarului, frizerului, motanului), etc. Unele piese vechi de 150 de ani sunt inca in functiune.
              Putem vedea in vitrinele muzeului, un ceas de aur al regelui Carol I, un ceas al regelui Mihai, un ceas al tarului Alexandru al II-le al Rusiei, dar si ceasuri care au apartinut lui  Constantin Brancoveanu, Alexandru Ioan Cuza, Vasile Alecsandri, Mihail Kogalniceanu, B.P. Hajdeu, I.L. Caragiale, Nicolae Iorga, Mihail Sadoveanu, Nicolae Titulescu si multi altii.
             A fost o excursie plina de invataminte si  de satisfactii estetice, sentimentale.
             Multumim Sanda Wolf !          
             
Billedresultat for muzeul ceasului ploiesti

                     

sâmbătă, 23 iulie 2016

CONACUL DE LA MANASIA

             
Este posibil ca unii dintre dumneavoastra sa nu fi aflat pana acum, de conacul boieresc de la Manasia, judetul Ialomita. Sanda Wolf a aflat -  si ne-a dus sa-l vizitam.Pe seniorii din Generatia de Aur si bineinteles am fost invitati si noi cei de la Caminul Rosen.
              Conacul este o constructie absolut impresionanta ! Un loc minunat, unde istoria se impleteste perfect cu frumosul.
              Mosia Manasia se intinde pe 2 hectare si a apartinut acum aproape 200 de ani principelui sarb Efrem Obrenovici si apoi lui Ion Hagianoff (fost ministru de externe bulgar, refugiat in Principate din motive politice). In 1899, acesta din urma construieste conacul si amenajeaza parcul dupa planurile unui arhitect elvetian. Ulterior conacul devine sediul IAS Boranesti, respectiv IAS Urziceni, apoi se instaleaza aici o gradinita de copii. Cladirea nefiind ingrijita corespunzator  se degradeaza din ce in ce. Abea in 2006, conacul este achizitionat de un om de afaceri care il transforma intr-un loc pentru actiuni turistice sau manifestari publice. Au loc lucrari serioase de consolidare si restaurare menite sa reconstituie atmosfera de odinioara, cu respect fata de istorie si patrimoniu.
                La fiecare pas poti admira stucaturi, capiteluri,  console, tavane pictate si incastrate, vitralii, specifice perioadei interbelice. Sa mai adaugam numeroase piese de mobilier stil,  un semineu impozant si o colectie impresionanta de picturi. Am vazut de asemenea in subsol o crama uriasa cu mai multe butoaie, avand fiecare o capacitate de 1000  l.
               Sa precizam ca acest conac este inconjurata de un parc plin verdeata, flori si platani, unii avand  peste 200 de ani.
              Totul aminteste atmosfera aristocratica a vremurilor apuse.
             Vizita la conacul Manasia a fost o adevarata incantare.
          












joi, 21 iulie 2016

CAMINUL ROSEN ESTE IN DOLIU.

                   
     Pictorita MEDI  WECSLER DINU - venerabila noastra colega la Caminul Rosen - s-a inaltat la ceruri, la varsta de 107 ani.
                 A fost o persoana, mai exact, o personalitate cu totul si cu totul deosebita. O ascultam adesea povestind amintiri despre evenimente din trecut, despre personalitati importante pe care le-a cunoscut. Avea o memorie exceptionala. Ne uimea pe toti prin comportamentul si vitalitatea ei neobisnuite la varsta pe care o avea. Exemple nenumarate ... Doamna Medi urca la etaj, totdeauna pe scari, nu cu liftul ...  ea nu a folosit niciodata un baston ... deseori o vedeam ajutand colegi mult mai tineri decat ea - tintuiti in scaune cu rotile - care doreau sa ajunga la club sau la sala de mese... doamna Medi, la peste 100 de ani, facea parte din distributia unor spectacole de teatru prezentate de noi. Pana in ultimele zile de viata a fost o prezenta activa in dezbaterile de la clubul nostru.
                 Aceste "amanunte", pe langa opera sa remarcabila in domeniul artelor plastice,  intregesc imaginea unei doamne, in intelesul cel mai nobil al cuvantului.
                Un intelept spunea, pe buna dreptate " arta nu moare niciodata !  Nici artistii !"
                MEDI WECHSLER DINU - fie amintirea ei binecuvantata !                
                 

marți, 12 iulie 2016

CIR CRISTIAN 2016.

            
              Sejurul la CIR Cristian a debutat senzational.
              Am aflat de la Andrei Banc ca in medicina a avut loc o revolutie in legatura cu colesterolul nostru cel de toate zilele. Acesta nu mai este o boala. Avem nevoie de el pentru repararea unor afectiuni ale corpului nostru.
              Alta minune, savantii au reusit sa demonstreze ca oamenii au suflet si ca el cantareste exact 21 de grame. Personal sunt dezamagit ... credeam ca am un suflet mai mare.
              Au fost si alte evenimente remarcabile. Am audiat un concert romantic dirijat de Andre Rieu. Am facut apoi o excursie la Manastirea Suzana veche de aproape 300 de ani.
Sa mentionam ca stareta care ne-a vorbit despre istoricul manastirii era foarte tanara si folosea un telefon mobil ultramodern. De asemenea sa semnalam ca drumul pana la manastire a fost superb, cu numeroase  serpentine prin padure.
              In alta zi am mai ascultat o expunere foarte documentata si amuzanta facuta de Misilim Weiss despre Shalom Alehem
              Intr-una din zile am fost la Brasov unde am vizitat monumentala cladire Biserica Neagra.
              Vineri seara am sarbatorit Kabalat Sabat ritualul traditional fiind oficiat de ...  Marga Trifu. Mi-am amintit de spectacolul Yentl din repertoriul TES si de Barbra Streisand din filmul cu acela nume.
              In ultima seara am prezentat "Intrebari si raspunsuri cu haz". A fost mare veselie.
              Pe scurt un sejur foarte placut.
              Noi rezidentii de la Caminul Rosen Mihaela, Sergiu, Sorin, Vili si subsemnatul insotiti de Viorica Petre, asistenta sociala si supravegheati de Ioana David asistenta medicala.
              Deci ...    
              Multumim Sanda Wolf !
              Multumim gazdelor pentru ospitalitate si pentru arta culinara de care au dat dovada.
              Multumim tuturor participantilor pentru atmosfera prieteneasca ce a domnit permanent.
              
       
  

miercuri, 8 iunie 2016

AM FOST LA MARE ... O GREA INCERCARE.

             




                     Intr-adevar, in perioada 30 mai-5 iunie, am fost in sejur la mare la CIR Eforie Nord  si tot atat de adevarat este ca situatia a facut sa fim pusi la grea incercare.
               Cand pleci la mare, te gandesti ...  cer albastru, mult soare, plaja, veselie, distractii, intr-un cuvant, buna dispozitie. Dar ce te faci cand constati la fata locului ... ca plaja e pustie, apa e rece, vant puternic, si uneori mai si ploua ? Cum ramane cu veselia, cu buna dispozitie ... asta a fost problema ! Si am rezolvat-o -  zic eu -  la modul optim. A fost un sejur foarte placut, plin de satisfactii.
                In primul rand a domnit o atmosfera familiara. Ce vreau sa spun ?  Nu eram prea multi, dar mai bine de jumatate dintre noi erau  cupluri, sot si sotie : familiile Stern, Zilberman, Marcovici si Cretu. Altii - daca nu erau sot si sotie - erau prieteni din Generatia de Aur de la JCC, cu totii oameni sipatici.   
                 In aceste conditii, in zilele cu soare, ne-am plimbat pe faleza... aer marin, adevarata sanatate ...  priveliste minunata ... relaxare deplina. Inchideam ochii si visam ca suntem intinsi la plaja, pe nisipul fierbinte... Unii, in special doamnele, mai cutreierau magazinele, achizitionand amintiri. 
                  Cand a plouat, ne-am gandit la filmul care ne-a incantat tineretea prin anii '50 ... muzicalul "Cantand in ploaie". 
                  Dar ne-am bucurat si de alte momente de veselie si distractie. Am purtat discutii foarte animate, pe teme interesante : despre evrei celebrii,  despre obiceiuri traditionale, am depanat amintiri, am spus bancuri, etc. Am facut de asemenea, intr-o zi cu soare, o excursie la Mamaia. 
                  Vineri seara am sarbatorit in cadru festiv Oneg Sabat impreuna cu distinsul sociolog si istoric Hary Kuller.
                  Sa mai adaugam ca am beneficiat de supravegherea competenta a asistentei medicale Mirela Parlog, precum si de ospitalitatea si de meniuri excelente asigurate de familia Turoiu, administratorul si bucatarul sef al vilei.
                  Nu se poate sa nu consemnam ca dr. Steliana Anghel s-a interesat de la Bucuresti de sanatatea noastra a celor de la Caminul Rosen.
                   La plecarea de la mare, am semnat cu totii un fel de scrisoare deschisa :
                                Si noi am petrecut la mare
                                Un sejur ... o incantare,
                                Iar acuma la plecare
                                Vrem sa facem o urare 
                                Sanatate, dragi Turoi
                                Ne-am simtit bine la voi.
Repet, a fost intr-adevar un sejur incantator. Multumesc Sanda Wolf. 
                    
             

joi, 26 mai 2016

PROBLEMA LOCUINTEI A AJUNS LA MACAZ !

                 
    Teatrul Macaz, un spatiu, intim, neconventional, atmosfera boema a gazduit lansarea numarului 14 al revistei GAZETA DE ARTA POLIOTICA, coordonat de Mihail Dumitriu, Laura Sandu, Mihaela Michailov si David Schwartz.
                  Ioseph Cotnareanu, Dorotea Weissbuch, Mihaela Birlegi si subsemnatul am fost invitati sa participam. 
                  Surpriza ! Un eveniment obisnuit a devenit pentru noi, o mare bucurie. Pe pagina intaia a publicatiei -  pe toata pagina, - un titlu cu litere mari   "Locuirea : istorii personale. Perspectivele rezidentilor Caminului Rosen si ale elevilor de la Scoala nr.136".                       Tot numarul,16 pagini, cuprinde povestiri si previziuni facute de rezidenti ai Caminului nostru si de elevi de la Scoala 136, despre problema locuintei, a relatiilor intre chiriasi si proprietari, intre vecini, cum a fost odata si cum va fi in viitor. Dreptul la o locuinta, la un trai decent  este o problema spinoasa, din pacate, departe de a fi rezolvata multumitor, in prezent.
                   Textele publicate in revista sunt rodul unor dezbateri  ce au avur loc noi la Camin si la scoala respectiva. Publicatia cuprinde numeroase desene, precum si caricaturile rezidentilor, copiilor si coordonatorilor care au participat la realizarea numarului 14.    
                   La lansare erau prezenti numerosi tineri, care s-au aratat interesati sa afle de la noi amanunte legate de tematica revistei. Le-am povestit despre "confortul " in care am trait noi - incepand din anii '20 ai secolului trecut - lampa cu gaz, godin cu lemne, cismea in curte, fara canalizare ...  apoi in anii razboiului, cu apartamente confort 2, 3 si 4, locuite in comun de 2-3 familii, cu alimentele de baza rationalizate, etc.
                    Prietena noastra Adriana Pelin a facut numeroase poze pe care le vom pastra ca o deosebit de placuta amintire.