L U N I

Ne propunem sa facem o trecere in revista a activitatilor cultural - educative ce se desfasoara intr-o saptamana oarecare la Caminul Rosen. Ma refer la activitati permanente.
Daca e luni, astazi vin tinerii "cinematografisti". Este vorba de un grup de tineri absolventi ai UNATC (actori, regizori, coregrafi) printre ei si o studenta la medicina, care au aparut ca din senin in viata noastra. Desi veniti de curand, parca suntem prieteni dintotdeauna. I-as asemui cu o raza luminoasa de soare care a aparut printr-o intamplare fericita si ne incalzeste inimile.
Avantul lor tineresc, voiosia lor parca ne-a contaminat si pe noi. Ii asteptam cu nerabdare, curiosi sa aflam ce au mai nascocit pentru buna noastra dispozie. Prezenta lor ne face uitam - macar pentru cateva ore - de suferintele, frustrarile si neimplinirile pe care le-am acumulat in atata amar de ani grei prin care am trecut. Ne simtim din nou cumva mai tineri. Cel putin cu inima.
Ca o dovada miscatoare a modului responsabil in care privesc "misiunea" lor in mijlocul nostru - asumata voluntar, voi relata o intamplare recenta. Fiind impiedicati de obligatii profesionale sa participe la intalnirea de luni, credeti ca au amanat-o pentru saptamana urmatoare? Nicidecum. Au reprogramat-o in avans chiar in duminica anterioara sacrificand weekendul. Ne-a impresionat profund gestul lor.
Cum se desfasoara colaborarea noastra?
De fapt ei vin la noi de doua ori pe saptamana, luni si vineri, fiecare zi avand tematica deosebita. Astazi vorbim de programul de luni.
Din cate am inteles formam un fel de atelier de creatie care, o spun cu sinceritate, ne-a cucerit.
Ce se intampla concret?
Ne asezam in cerc - care pe scaune care pe jos, pe covor, caci camera e uneori neincapatoare. Bineinteles pe jos se aseaza - cum cere politetea - tinerii nostri prieteni. Fiecare incepe sa povesteasca cate o amintire din viata care l-a marcat prin dramatismul ei, care l-a impresionat profund sau pur si simplu i-a facut placere. Este vorba uneori de intamplari deosebite, de neuitat, sau doar de fapte banale din viata de zi cu zi. Toate la un loc creioneaza o imagine a timpurilor din trecut.
De regula relatam un fapt legat de o anumita localitate, de o anumita epoca din viata noastra fie legat de o simpla fotografie ingalbenita de vreme, pe care o pastram cu evlavie langa inima noastra, ea amintind de clipe memorabile de demult.
Intr-o zi prietenii nostri ne-au cerut sa relatam o intamplare legata de o melodie sau de un cantaret. Povestitorul avea surpriza ca in timp ce vorbea, deodata sa auda chiar melodia in cauza. Efectul era absolut impresionant. Personal am depanat plin de nostalgie o amintire romantica din tinerete: cum am cunoscut-o pe regretata mea sotie. Aceasta s-a intamplat la Opera Romana la un spectecol cu opera Carmen de Bizet. In timp ce povesteam, a rasunat puternic
una din celebrele arii din opera respectiva. Era una din ariile pe care sotia mea o fredona adesea. Emotia mea a crescut brusc. Cu greu mi-am stapanit lacrimile.
Ce se intampla?
Dupa ce careva dintre noi spunea melodia despre care dorea sa relateze, unul dintre tineri se strecura in camera alaturata unde se gasea un calculator si cauta pe internet melodia respectiva pe care o transmitea prin boxele anexe.
Este un merit deosebit al acestor tineri ca au reusit sa ne faca sa ne deschidem sufletele, sa scoatem astfel la iveala comoara amintirilor noastre. Au trecut pragul acestor destainiri pretioase, chiar si unii dintre noi mai timizi din fire.
Totdeauna dupa aceste povestiri se cer amanunte, se spun pareri, se fac comentarii si uite asa amintirile noastre devin un prilej de meditatie si invataminte pentru tineri. Avem in mod firesc un sentiment de adanca satisfactie.
Dar prietenii nostri nu s-au marginit doar la depanarea amintirilor. Ei au organizat frecvent pentru noi tot felul de concursuri si jocuri de societate distractive. De pilda, am facut diferite exercitii pentru intarirea memoriei, am facut de asemenea gimnastica pentru ochi (am aflat ca exista si asa ceva), am jucat BINGO, totul intr-o atmosfera generala de buna dispozitie.
Am omis sa va informez un lucru foarte important: toate aceste actiuni sunt filmate de cameramani cu patalama oficiala.
Dragii nostri prieteni David, Monica, Paul, Mihaela, Kostea, Claudia (rog sa fiu iertat daca am omis pe cineva, dar promit sa revin) ma adresez acum voua tuturor: va suntem recunoscatori, va multumim ca existati, va multumim ca veniti in mijlocul nostru.
Dorim totodata sa va felicitam calduros, caci am inteles ca au aparut deja primele voastre succese pe plan profesional si va uram din toata inima implinirea tuturor viselor de viitor.
In incheiere, avem si o rugaminte. Sa fiti emisarii nostri pe langa parintii vostri carora le transamitem urmatorul mesaj:
Stimati si fericiti parinti - stimati pentru ca va admiram si fericiti pentru ca aveti asemenea copii - omagiul nostru pentru felul cum ati crescut si educat acesti minunati tineri. Puteti fi mandrii de ei!