DAC-O FI ADEVARAT ! ? !

Astazi voi aborda o problema mai delicata, de ordin personal, oarecum. Dar numai aparent.
La indemnul tinerilor nostri prieteni am comis cateva versuri, pe care le-am prezentat si in plen. Aici vreau sa fac cateva comentarii. "Poezeaua" suna cam asa:




Doamna Tina mi-e vecina
Harnica si gospodina
Camera ei - o gradina
Plina de flori si lumina.
Pana azi mi-am pus surdina
Doar invidia-i de vina!
Dar acuma o spun clar
Vreau s-ajung si eu macar
Tot atat de gospodar.

Aceste versuri reprezinta de fapt un indemn pentru fiecare dintre noi, sa devenim mai gospodari - in intelesul cel mai larg al cuvantului - inclusiv sa ne ingrijim sanatatea si sa ne infrumusetam viata.
Odata terminata "poezia" m-am framantat ce titlu sa-i pun. Am consultat in acest scop pe multi dintre colegii si colegele mele de la Camin. Cum s-ar spune cu un termen la moda - am facut un fel de 'sondaj de opinie'.
Doamnele - referindu-se la prima parte - au propus ca titlu " Oda (sau omagiu) spiritului gospodaresc". Fara exceptie - ele s-au recunoscut in versurile de mai sus. Sunt gospodine prin definitie.
Domnii s-au referit la partea a doua si au propus ca titlu "O autocritica laudabila". Ei au fost de acord cu pozitia mea autocritica, dar nu au mai gasit niciun alt nume care - doamne fereste - ar trebui sa-si faca si el o autocritica... laudabila.
Dar asta e un lucru extraordinar! Rezulta ca la noi la Camin, in afara de mine, toti sunt buni gospodari, respecta regulile de igiena personala, urmeaza cu strictete recomandarile medicilor, isi amenajeaza cat mai placut camera, respecta ordinea si curatenia pretutindeni.
Este cu siguranta, fara indoiala si indiscutabil minunat... dac-o fi adevarat!?!