VARSTA A PATRA

Un proiect de artă comunitară desfășurat de tangaProject împreună cu rezidenții căminului Moses Rosen.// Obiectivele sale sunt schimbarea receptării asupra bătrîneţii, stimularea creativităţii în grup, învățarea împreună, documentarea și arhivarea istoriilor personale și colective.// Blogul "VARSTA A PATRA" este editat de Pompiliu Sterian, rezident, împreună cu echipa tangaProject. El documentează desfășurarea proiectului și viața de zi cu zi din căminul Moses Rosen.

vineri, 19 martie 2010

IMPOSIBILUL A DEVENIT POSIBIL


Este imposibil! Este ab-so-lut imposibil! Asa au demonstrat stiintific mari savanti ai omenirii. Nu se poate rezolva cuadratura cercului, nu se poate realiza perpetuum mobile.
La aceste probleme imposibile, putem adauga si noi inca o problema tot atat de imposibila. Nu e la fel de importanta pentru umanitate, dar este de cea mai mare insemnatate pentru noi cei de la Camin. Este vorba ca nu este posibil sa prepari o mancare gustoasa care sa fie pe placul tuturor celor aproape 100 de rezidenti de la Camin. Pentru noi - pentru multi dintre noi - mancarea este problema nr. 1. Problemele de batranete, cele de sanatate au trecut pe plan secundar. Preocupare principala si permanenta este "ce avem la micul dejun ?", " ce mancam la pranz?", "ce ni se serveste azi la cina?". Dar cum sa raspunzi la aceste intrebari in asa fel incat sa multumesti pe toata lumea? This is the question! Aceasta este problema. A spus-o Shakespeare acum 400 ani, o spunem si noi astazi.
Grea problema de rezolvat. Mai ales ca avem printre noi adevarate maestre ale artei culinare. Gospodine care cunosc retete extraordinare, delicioase cu care s-au delectat o viata intreaga. Din pacate nu seamana la gust cu ce ne ofera bucataria noastra. Fiecare ar vrea sa manance asa cum a fost obisnuita acasa, dar fiecare a fost obisnuita altfel. Si atunci cum sa-i impaci pe toti?
Cu toate ca, ar trebui sa recunoastem, au fost cazuri cand cineva declara ritos: "asa ceva nu se poate manca!", in timp ce la o masa alaturata altcineva cerea inca o portie.
Cele de mai sus nu se vor a fi o pledoarie pentru calitatea mancarurilor preparate de bucataria noastra. Chiar si mie personal uneori mancarea imi place mai mult, alteori mai putin. Am si eu gusturile mele.
Ramane etern valabila invatatura din batrani: totdeauna este loc si de mai bine.
In principiu deci, este imposibil sa satisfaci pe toata lumea, oricat s-ar stradui dna. Mihaela - sefa bucatariei - impreuna cu colaboratoarele ei.
Si totusi aflati ca au existat si situatii cand mancarea a fost apreciata unanim. Imposibilul a devenit posibil. O adevarata minune! Si tocmai de aceia ii rugam - cu tot respectul - pe prietenii nostri de la bucatarie sa repete cat mai des asemenea minuni. Cu multumiri anticipate.

Etichete:

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

<< Pagina de pornire