VARSTA A PATRA

Un proiect de artă comunitară desfășurat de tangaProject împreună cu rezidenții căminului Moses Rosen.// Obiectivele sale sunt schimbarea receptării asupra bătrîneţii, stimularea creativităţii în grup, învățarea împreună, documentarea și arhivarea istoriilor personale și colective.// Blogul "VARSTA A PATRA" este editat de Pompiliu Sterian, rezident, împreună cu echipa tangaProject. El documentează desfășurarea proiectului și viața de zi cu zi din căminul Moses Rosen.

duminică, 25 iulie 2010

PERSONAJE DE ALTA DATA ...(8)


LUSTRAGIUL sau VACSUITORUL care curata si lustruia incaltamintea era de intalnit mai ales pe strazile centrale .Sedea pe un scaunel scund si avea in fata un mic postament din lemn cu o ridicatura in mijloc de forma unei talpi de pantof .Era dotat cu diferite cutii de crema neagra , maro ,galbena si avea ca instrumente de lucru o multime de perii , mai mari sau mai mici , mai moi sau mai aspre , tocmai potrivite ca , prin mestesugul lustragiului, sa faca incaltamintea sa straluceasca .Pentru a atrage clientii ,lustragiul batea toba cu periile in ladita lui si striga "faaacem pantofii luuuna ! "Ca oglindaaa!
Domnul iesit la plimbare pe bulivard ,imbracat elegant - cu un ceas mare cu lant gros in buzunarul de la vesta -se oprea , intreba de pret si ridica tacticos un picior pe micul postament al lustragiului. Acesta intra imediat in functiune.Ridica manseta de la pantalonul clientului - sa nu se murdareasca - curata incaltamintea de praf si o ungea cu crema .Trecea apoi la celalalt pantof .Revenea din nou la primul pantof si cu o viteza de scamator de circ manuia diferite perii pana ce pantofii incepeau sa straluceasca .Urma finisarea cu ajutorul unei bucati de catifea moale.Pantofii deveneau cu adevarat oglinda .
Pretul era diferit mai mic pentru pantofi ,mai mare pentru ghete si desigur mult mai mare pentru cei ce purtau cizme .
In timpul cat lustragiul isi facea constiincios meseria ,clientul - cu un picior pe postament -citea
ziarul dornic sa afle ultimele stiri .
Poate e bine sa precizam ca de regula clientii erau barbati .Femeile mai discrete ,cand doreau sa-si lustruiasca incaltamintea ,o aduceau la pachet .
Lustragiul era si el un om necajit care-si castiga cinstit o paine pentru el si familia lui .

Etichete:

1 comentarii:

Anonymous Anonim a spus...

Ei ce vremuri .Mi+am facut si eu o data pantofii la unul cand am avut prima intalnire cu o fata. Plecasem de acasa grabit si nerabdator si ma admirasem in oglinda la frizura si uitasem de incaltari...erau cam stalciate si vechi de la un frate mai mare dar lustruit au fost ' eleganti'.. ei unde o fi fata aia acum.. o mai trai? eu da din amintiri!

27 iulie 2010, 00:17  

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

<< Pagina de pornire