AM INCEPUT SA-MBATRANESC
Esta titlul unei romante de demult compusa de H. Malineanu si lansata de Ioana Radu, care la vremea respectiva a avut mult succes, fiind fredonata cu placere chiar si de cei direct vizati, oamenii varstnici.
Legat de batranete se pun doua intrebari:
1) cand incepem sa imbatranim?
2) cum ne dam seama ca am inceput sa imbatranim?
Deci, cand incepem sa imbatranim?
La primul impuls, sunteti probabil gata sa raspundeti ca aceasta se intampla mai de vreme sau mai tarziu, in functie de particularitatile genetice si de conditiile de viata ale fiecaruia. Este si nu este asa. In realitate incepem sa imbatranim chiar de a doua zi de la nastere. Suntem mai batrani cu o zi, apoi cu doua, cu o luna, cu un an si tot asa cu 40 - 50 - 60 de ani.
Sa vedem acum cum ne dam seama ca am imbatranit
Intr-o "buna" zi - privind in oglinda - observam in parul nostru un fir alb (pe care il smulgem rapid inainte ca sa-l observe si altii). Mai zarim uneori in oglinda ca au aparut cateva riduri sau niste pungute sub ochi, semne clare de imbatranire. Colac peste pupaza, un tanar radios ni se adreseaza pe strada: nu te supara tataie, nu sti cat ne ceasul? Este limpede, nu ne mai putem ascunde dupa deget. Am inceput sa imbatranim.
Ar mai fi o intrebare fireasca: cine imbatraneste mai intai barbatul sau femeia? Desigur femeia, vor sari unii reprezentanti ai sexului masculin, malitiosi, caci ea se uita mai des in oglinda. Adevarul adevarat este ca dimpotriva, barbatii imbatranesc mai devreme pentru ca doamnele intotdeauna se ingrijesc mai mult si astfel isi pastreaza tineretea pana la o varsta inaintata.
Pentru unii primele semne de imbatranire sunt o grea lovitura, intra in panica, se prabuseste cerul peste ei. Altii insa, mai intelepti, gandesc pozitiv, se adapteaza la noua situatie, adopta un nou stil de viata, deprind un nou mod de a evalua lucrurile si gasesc, in noile conditii, numeroase prilejuri de a fi veseli, bine dispusi, stiu sa se bucure de cea mai banala intamplare. De pilda, nu este o bucurie sa bagi de seama ca multi tineri ne acorda un respect deosebit si ca manifesta permanent dorinta de a ne ajuta la nevoie? Nu este un motiv de bucurie recunoasterea importantei bogatei experiente de viata pe care o avem, care-i determina pe cei din jur sa ne ceara sfatul atunci cand se lovesc de o greutate? Dar un telefon care suna din cand in cand si cineva ne intreaba de sanatate, nu-i un motiv de bucurie? Nu este cazul sa ne bucuram si atunci cand stam comozi in fotoliu si ascultam o melodie placuta sau urmarim un spectacol la televizor?
Putem deci gasi atatea motive de bucurie, de satisfactie, de multumire si de optimism. Sa urmam exemplul celor care isi pastreaza pana la o varsta inaintata tineretea spirituala, buna dispozitie si stiu sa se bucure din plin de fiecare clipa din viata.
Acesta este exemplul de urmat!
Ar fi pentru mine un motiv in plus de bucurie daca reflectiile de mai sus vor constitui un prilej de meditatie pentru cei mai tineri si de ce nu - un indemn de a trata cu intelegere pe cei varstnici, iar lor le doresc sa traiasca fericiti pana la adanci batraneti.
Ioana RADU - Am inceput sa-mbatranesc (romanta)
Legat de batranete se pun doua intrebari:
1) cand incepem sa imbatranim?
2) cum ne dam seama ca am inceput sa imbatranim?
Deci, cand incepem sa imbatranim?
La primul impuls, sunteti probabil gata sa raspundeti ca aceasta se intampla mai de vreme sau mai tarziu, in functie de particularitatile genetice si de conditiile de viata ale fiecaruia. Este si nu este asa. In realitate incepem sa imbatranim chiar de a doua zi de la nastere. Suntem mai batrani cu o zi, apoi cu doua, cu o luna, cu un an si tot asa cu 40 - 50 - 60 de ani.
Sa vedem acum cum ne dam seama ca am imbatranit
Intr-o "buna" zi - privind in oglinda - observam in parul nostru un fir alb (pe care il smulgem rapid inainte ca sa-l observe si altii). Mai zarim uneori in oglinda ca au aparut cateva riduri sau niste pungute sub ochi, semne clare de imbatranire. Colac peste pupaza, un tanar radios ni se adreseaza pe strada: nu te supara tataie, nu sti cat ne ceasul? Este limpede, nu ne mai putem ascunde dupa deget. Am inceput sa imbatranim.
Ar mai fi o intrebare fireasca: cine imbatraneste mai intai barbatul sau femeia? Desigur femeia, vor sari unii reprezentanti ai sexului masculin, malitiosi, caci ea se uita mai des in oglinda. Adevarul adevarat este ca dimpotriva, barbatii imbatranesc mai devreme pentru ca doamnele intotdeauna se ingrijesc mai mult si astfel isi pastreaza tineretea pana la o varsta inaintata.
Pentru unii primele semne de imbatranire sunt o grea lovitura, intra in panica, se prabuseste cerul peste ei. Altii insa, mai intelepti, gandesc pozitiv, se adapteaza la noua situatie, adopta un nou stil de viata, deprind un nou mod de a evalua lucrurile si gasesc, in noile conditii, numeroase prilejuri de a fi veseli, bine dispusi, stiu sa se bucure de cea mai banala intamplare. De pilda, nu este o bucurie sa bagi de seama ca multi tineri ne acorda un respect deosebit si ca manifesta permanent dorinta de a ne ajuta la nevoie? Nu este un motiv de bucurie recunoasterea importantei bogatei experiente de viata pe care o avem, care-i determina pe cei din jur sa ne ceara sfatul atunci cand se lovesc de o greutate? Dar un telefon care suna din cand in cand si cineva ne intreaba de sanatate, nu-i un motiv de bucurie? Nu este cazul sa ne bucuram si atunci cand stam comozi in fotoliu si ascultam o melodie placuta sau urmarim un spectacol la televizor?
Putem deci gasi atatea motive de bucurie, de satisfactie, de multumire si de optimism. Sa urmam exemplul celor care isi pastreaza pana la o varsta inaintata tineretea spirituala, buna dispozitie si stiu sa se bucure din plin de fiecare clipa din viata.
Acesta este exemplul de urmat!
Ar fi pentru mine un motiv in plus de bucurie daca reflectiile de mai sus vor constitui un prilej de meditatie pentru cei mai tineri si de ce nu - un indemn de a trata cu intelegere pe cei varstnici, iar lor le doresc sa traiasca fericiti pana la adanci batraneti.
Ioana RADU - Am inceput sa-mbatranesc (romanta)
Etichete: BATRANETE HAINE GRELE
publicat de Pompiliu | 23:43
4 comentarii:
Frumoasa romanta, frumoasa voce dar mai ales frumoase ,minunate si pline de adevar ganduri asternute cu maiestrie si maturitate .Cu totii imbatranim si nimeni nu poate opri clpa care trece si nu mai revine.. Din pacate nu toti stiu sa imbatraneasca decent,frumos.. Activitatea dumneavoastra de la camin este numai buna de dat exemplu si de urmat. Cred ca acolo se poate vorbi de ' Am inceput sa..intineresc'..Nu s-a scris inca melodia asta dar.. mai e timp... Nu aveti si Compozitori si textieri la camin sa o faca ?
ma fascineaza imaginea bunului d. pompiliu,asa, cum sade domnia-sa in fata oglinzii, vesnic tanar si narcistic, imersionat intr-un lac dulce al tineretii sale de factura pedagogica, tinandu-ne conferinte si ocolind cu desavarsire orice problema reala cu care cei de varsta 1, 2, 3, 4 etc. ne-am putea confrunta... metoda cunoscuta de cand e lumea. Astept de la confrati si colegi ,in afara de romante , o abordare mai realista a traiului nostru...Eva
si pe mine ma fascineaza in egala masura domnul Pompiliu si viziunea sa hiper-optimsta asupra vietii. pentru contrast (=abordare realista/chiar hiper-realista)va asteptam pe dumneavoastra, Eva, cu cateva randuri.
Si eu as vrea sa citesc ceva scris de Eva. Nu gasesc pe blog facilitatea sa sortez textele dupa autori, poate exista dar nu ma descurc eu s-o depistez...
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire