VARSTA A PATRA

Un proiect de artă comunitară desfășurat de tangaProject împreună cu rezidenții căminului Moses Rosen.// Obiectivele sale sunt schimbarea receptării asupra bătrîneţii, stimularea creativităţii în grup, învățarea împreună, documentarea și arhivarea istoriilor personale și colective.// Blogul "VARSTA A PATRA" este editat de Pompiliu Sterian, rezident, împreună cu echipa tangaProject. El documentează desfășurarea proiectului și viața de zi cu zi din căminul Moses Rosen.

marți, 13 aprilie 2010

SA NE BUCURAM CA SUNTEM BATRANI


Ati intalnit semeni de ai nostri care sunt mereu si mereu nemultumiti. Sunt oricand gata sa se planga ca ceva s-a intamplat sau ca nu s-a intamplat. Daca ploua e rau ca pot veni inundatii, daca nu ploua iar e rau ca se prapadeste recolta; daca e frig nu e bine ca e pericol sa degeri, daca e cald e si mai rau ca te paste insolatia. Cum o intorci nu-i bine. Totul pe lumea asta e gresit si trebuie schimbat. Ar starni desigur ilaritate daca n-ar fi trist.
Mi-aduc aminte o istorioara pe care am citit-o in tinerete.
Era o toamna tarzie, catre amiaza, soarele dogorea inca puternic. Doi amici stateau tolaniti la umbra unui nuc cu o coroana uriasa. Unul dintre ei, carcotasul cel vesnic nemultumit perora, sigur de el.
- Iata un lucru absolut anormal. Acest copac falnic cu radacini groase adanc infipte in pamant face niste fructe mici precum nucile, in timp ce vrejurile subtiri de colo fac ditamai dovlecii de
8 -10 kg. Trebuie sa recunosti ca si mama Natura greseste. Lucrurile ar trebui sa stea exact invers, nucul sa faca dovlecii mari si vrejurile sa faca nuci mici!
Cum stateau ei asa intinsi, cade o nuca din varful pomului tocmai pe fruntea carcotasului. Celalalt izbucneste brusc int-un hohot de ras prelungit, de nu se mai putea opri.
- Ce ti-a venit sa razi, nu vezi ce cucui am capatat in frunte?
- Ma gandeam ce s-ar fi intamplat daca natura ar fi fost zamislita dupa mintea ta si nucul ar fi facut dovleci. Ce s-ar fi ales acum de capul tau?
O sa intrebati ce legatura are aceasta cu noi cei dela Camin?
Are, din pacate, pentru ca si noi la Camin avem asemenea colegi care sunt permanent nemultumiti, de tot si de toate. Ei sunt in primul rand nemultumiti ca sunt batrani.
Vedeti cum e omul! Toata viata, la diferitele aniversari ni s-a urat "la multi ani" si ne-am bucurat de fiecare data. Dar nu exista alta modalitate de a trai multi ani decat sa imbatranim. Si atunci n-ar trebui sa ne bucuram ca am imbatranit? Sa-i invidiem pe cei care au parasit aceasta lume inainte de a imbatrani?
Pe de alta parte - in ciuda unor suferinte aproape inevitabile - batranetea noastra are si unele avantaje: linistea sufleteasca, lipsa stresului zilnic, amintiri placute din trecut, bucurii de la copii, dela nepotei...
Intelept deci este sa ne bucuram ca suntem batrani, ca suntem inca in viata si sa incercam sa ne facem aceasta viata cat mai frumoasa.

Etichete:

2 comentarii:

Anonymous Anonim a spus...

Doamne cat adevar!
aveti atat dreptate domnule Pompiliu!
O sa incercam sa aplicam si sa va urmam exemplul !.. daca o sa putem!

14 aprilie 2010, 03:08  
Anonymous Anonim a spus...

Ar trebui ca batranetea sa fie ca o apa linistita inconjurata de amintiri inca ' verzi'din trecut dar din pacate pe multi dintre noi realitatea cotidiana ne trezeste ca un dus rece... la dumneavoastra la camin insa se pare ca este totusi o oaza de liniste si pace cred eu datorita in mare masura conducerii si personalului care va inconjoara cat si tinerilor care va viziteaza cu regularitate.. aducand un suflu tanar in jurul dumneavoastra ...

14 aprilie 2010, 04:26  

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

<< Pagina de pornire