VARSTA A PATRA

Un proiect de artă comunitară desfășurat de tangaProject împreună cu rezidenții căminului Moses Rosen.// Obiectivele sale sunt schimbarea receptării asupra bătrîneţii, stimularea creativităţii în grup, învățarea împreună, documentarea și arhivarea istoriilor personale și colective.// Blogul "VARSTA A PATRA" este editat de Pompiliu Sterian, rezident, împreună cu echipa tangaProject. El documentează desfășurarea proiectului și viața de zi cu zi din căminul Moses Rosen.

miercuri, 16 decembrie 2009

Cea mai importantă zi din 1944. Ce făceam/Cum arătam?

MEDI

Aveam 36 de ani. Eram încă profesoară de desen şi caligrafie la liceul Kleindler de pe strada Anton Pann. Trăiam în atelierul meu cu Gheorghe Dinu. 24 august 1944 - bombardarea Bucureştilor de avioane germane. Eram cu Gheorghe pe stradă, la Universitate. Sunetul tancurilor. Am fugit la periferia oraşului cu Gheorghe şi colegii lui. "AM SCĂPAT!".


ELLA

Aveam 30 de ani. lucram la o întreprindere de comerţ exterior. Nimic. Nu-mi amintesc nimic.
Nu-mi amintesc nimic. Nu-mi amintesc nimic. Nu-mi amintesc nimic. Nu-mi amintesc nimic. Nu-mi amintesc nimic. Nu-mi amintesc nimic. Nu-mi amintesc nimic. Nu-mi amintesc nimic. Nu-mi amintesc nimic. Nu-mi amintesc nimic. Nu-mi amintesc nimic. Nu-mi amintesc nimic. Nu-mi amintesc nimic. Nu-mi amintesc nimic.

POMPILIU


Aveam 25 de ani. Dădeam meditaţii – din cauza legilor rasiale nu puteam ocupa un loc de muncă. Nu am sărbătorit ziua de naştere. Am primit cadou o îmbrăţişare de la părinţi - mai mult nu era posibil atunci. Cel mai important eveniment al anului a fost 23 august, întoarcerea armelor împotriva fascismului. Aerul devenea mai respirabil. Am început să mă gândesc să îmi fac o familie. SPERANŢĂ.


VERGINICA


Aveam 22 de ani. M-am măritat şi am terminat liceul. M-AM MĂRITAT. cea mai importantă zi – ziua în care m-am căsătorit. Era primăvară-vară. În Bucureşti, pe Calea Călăraşi. Eram Îmbrăcată frumos cu o rochie de tafta imprimată. În ziua căsătoriei eram cu mai mulţi prieteni. Apoi m-am mutat la soţul meu. FOARTE FERICITĂ DAR CU FRICĂ.


GERMAINE


În 1944 aveam 21 de ani. Am studiat la facultate filologia. Am intrat la servici. A fost război. Nimic important. Am studiat doi ani pictura. Cea mai importantă zi a fost ziua în care m-am măritat. M-am imbrăcat cu rochie întotdeauna. În ziua când m-am măritat erau cu mine prietenii mei. PRIETENIE.


IUDITH


Aveam 13 ani. Eram elevă. 23 august 1944. La ora 10 seara când Regele Mihai a anunţat evenimentul, noi copiii dormeam. Mama ne-a trezit ca să ascultăm la radio. Eram în pijama. A doua zi am fost îmbrăcate amândouă în rochiţe bleu şi aveam un sorţuleţ bleumarin care avea şi o plachetă pe piept. Pe margine erau cusute două bentiţe, una roşie, una albă. Aşa am plecat să vindem România Liberă pe străzi. BUCURIE.


LIDIA


Aveam 11 ani. Eram elevă. Îmi amintesc de TATA. Pe 23 august tata m-a trezit seara să-mi împărtăşească bucuria – pe stradă se striga “PACE”. Evenimentul s-a anunţat la radio. Acesta se afla la vecini. Noi a trebuit să predăm aparatul în timpul războiului. BUCURIE.


EVA


Aveam 9 ani. Eram îmbracată cu rochiţa marinărească, pepit roşu-alb, fustă plisată şi şorţuleţ alb batist-apretat, purtam şosete trei-sferturi albe şi pantofi roşii de lac. Copiii din curte, Imre, Luli, Miki şi mamele lor fugeau spre adăpost. Soldaţi nemţi şi români se călcau în picioare. Pe cer erau ghemotoace de fum negre şi se auzeau alarme de bombardament. Mirosea a fum şi a pământ argilos. PANICĂ.


UDEL


În ziua de 9 ianuarie 1944 eram în casă la Botoşani, pe strada Decebal nr.20. Eu atunci aveam patru anişori. Mă jucam cu papuşile. Ne-am mutat în podul casei, de frica bombelor, care şuierau fără încetare. În jurul meu erau mama şi bunica. Cel mai puternic sunet era şuieratul bombelor inamice. Cel mai puternic miros era cel al pâinii proaspete pe care o făcuse mama mea. DRAGOSTE.



LAZĂR

Aveam 3 ani. Mă jucam. Nu-mi amintesc. Nu mai ştiu. Simţeam războiul. Ţin minte mirosul de trandafir. Aveam la mine o masă plină de flori, muşcate, multe flori. BUCURIE.


MARIUS


În 1944 mama mea era la scoală. În 1944 un cuvânt definitoriu pentru mama mea era “ŞCOALĂ”. În 1944 pentru mine cel mai important eveniment istoric a fost întoarcerea armelor în cel de-al doilea război mondial. În 1944 la şcoală mama mea avea rezultate foarte bune. Nu ştiu niciun eveniment personal din viaţa mamei mele în 1944. În 1944 nu mă născusem încă.

Etichete:

2 comentarii:

Blogger Claudia a spus...

Wow. Multumesc pentru aceste franturi. Sunt extraordinare. Prima mea reactie a fost ca pentru generatia mea o sa facem probabil acest exercitiu cu 11 septembrie (din fericire un eveniment indepartat din punct de vedere geografic). Ma uitam la un meci de tenis al lui Andrei Pavel la Open Romania. Apoi s-a intrerupt transmisia...

18 decembrie 2009, 01:08  
Blogger david a spus...

eu propun alt eveniment mai apropiat noua chiar daca mai indepartat ca timp: mineriadea din '90.
eu de 11 septembrie eram cu ai mei in masina in Bulgaria, cand am aflat de atacuri :)

18 decembrie 2009, 14:48  

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

<< Pagina de pornire