A FOST ODATA

" Copiii spun lucruri traznite "era titlul unei emisiuni de televiziune pline de haz , care s-a bucurat de o mare audienta . Bineinteles ca adevarul acestei afirmatii si-a dovedit valabilitatea cu mult inainte ca televiziunea sa intre in viata noastra .Iata , de pilda , un exemplu petrecut in urma cu aproape 80 de ani inainte .
Eram elev de gimnaziu si probabil un mare admirator al lui Napoleon Bonaparte gloriosul imparat al Frantei , despre care ne vorbise cu mult entuziasm domnul Grubea , profesorul nostru de istorie .
O seara senina de vara . Ma intorceam impreuna cu parintii mei spre casa .Mergeam agale , cand o ideie nastrusnica imi trecu prin minte .M-am adresat , cu un aer nevinovat , catre tata :
- Papa - asa-i spuneam eu - cati ani ai dumneata ? Poate merita remarcat ca pe atunci copiii nu erau invatati sa tutuiasca pe toata lumea .
Intrebarea era usoara si tata s-a grabit sa satisfaca mica mea curiozitate :
- Am 35 de ani Puiule .
Nu banuia deloc ce urmeaza . Intrebarea adevarata , intrebare mult mai grea , a venit in continuare :
- La varsta asta , Napoleon era imparat , am facut eu , cu aerul unui copil frustrat .
De fapt nu era o intrebare , era mai mult o constatare care continea oarecum si un repros voalat .
Tata s-a uitat lung la mine , perplex , vadit incurcat , dar n-a raspuns nimic .
Se pare ca pe vremea aceia in familia noastra nu functiona autocritica .
Acum cand povestesc toate acestea , in coltul buzelor imi flutura un zambet ,plin de nostalgie .
Dar atunci va asigur eram foarte serios .
- -