CUM AM DEVENIT BLOGGER

                 

                  

             In 2009, au  aparut la Camin niste tineri artisti  cu un proiect de arta comunitara si au inceput sa organizeze impreuna cu noi diferite ateliere de creatie. Intr-o zi, David Schwartz si Constantin Vica mi s-au adresat:

             - Domnule Pompiliu, am aflat ca dumneavoastra lucrati la calculator.

             - Este adevarat, am invatat sa lucrez la calculator aici la Camin...  cand mergeam eu la scoala nu exista asa ceva,  calculatorul se numea abac.

             - Foarte bine, n-ati vrea sa faceti un blog ?

             Eu, care in general sunt foarte receptiv, am raspuns:

             - Desigur, cu mare placere ... dar ce este aia un blog?

             Habar nu aveam ca exista bloguri, ca exista bloggeri.

             Ei mi-au explicat despre ce e vorba, m-au invatat cum se lucreaza si mi-au deschis un blog. M-au intrebat, cum sa-l intitulam. M-am gandit  un pic si am zis "varsta 4", aveam 90 de ani. Acest titlu fost dat  intregului proiect.

             Curand a aparut si prima postare :  "De ce ?"  

             Spuneam atunci ... "Mi-am dat seama ca mi se deschide o fereastra spre univers si sunt curios sa vad care ii sunt efectele "

             Iata efectele, date statistice din 1 martie 2017 :

             - 314 postari si peste 127.000 de vizionari din intreaga lume.

             In proportie de 90% sunt relatari despre oamenii si viata de la Caminul Rosen, 1o% sunt amintiri din trecut.

            Efecte au fost si pe plan social, am capatat o notorietate pe care nu am avut-o nici in tinerete, am primit aproape 200 de comentarii si mi-am facut numerosi prieteni virtuali.

            Cateva momente din parcurs.

            Au aparut articole in presa, despre blog. S-a scris "cel mai batran blogger din Romania". Mi s-a luat un interviu pentru BBC din Londra, deasemenea pentru o revista a Ambasadei Frantei in Romania.

            Am fost invitat de Institutul pentru Fericire (undeva pe bdul.Dacia) o organizatie  care prin  actiuni educationale isi propune sa ne arata calea spre fericire. Doreau ca eu sa particip la prezentarea unui film despre Holocaust, urmata de dezbateri. Au aflat despre mine datorita blogului.

            Alta data am fost solicitat  de o organizatie care isi propune sa introduca filmul documentar si discutiile despre drepturile omului in scoli. Doreau sa iau parte la Colegiul economic Virgil Madgearu unde avea loc prezentarea unui film despre oameni de 70-80 de ani care participa la competitii sportive internationale.  Sa  vorbesc elevilor despre necesitatea de a ramane activ chiar la o varsta inaintata. M-au cunoscut deasemenea datorita blogului.

           Au mai fost situatii similare care demonstreza clar ce rasunet poate avea un blog in  societatea contemporana si cum poti sa-ti faci prieteni, pe aceasta cale. Totodata, zic eu,un indemn, ca tot mai multi, indiferent de varsta, sa devina bloggeri.