VARSTA A PATRA

Un proiect de artă comunitară desfășurat de tangaProject împreună cu rezidenții căminului Moses Rosen.// Obiectivele sale sunt schimbarea receptării asupra bătrîneţii, stimularea creativităţii în grup, învățarea împreună, documentarea și arhivarea istoriilor personale și colective.// Blogul "VARSTA A PATRA" este editat de Pompiliu Sterian, rezident, împreună cu echipa tangaProject. El documentează desfășurarea proiectului și viața de zi cu zi din căminul Moses Rosen.

joi, 4 iulie 2019

MOMENTE DE NEUITAT.



               Despre conditiile de trai decente de la Caminul Rosen am vorbit si am scris mereu. Cuvantul decente insa  mi se pare nepotrivit, insuficent.  Exprima prea putin fata de ceea ce reprezinta aceasta institutie pentru noi rezidentii.  Ducem o viata lipsita de griji, beneficiem permanent de supraveghere medicala si tratament si suntem angrenati in diverse actiuni de socializare, inclusiv de creatie artistica. Pentru moralul nostru inseamna enorm. 
               In ce ma priveste personal, termenul decent  este departe de realitate. mult prea putin. 
               Recent, pentru prima data in viata mea am impinit 100 de ani, la data de 2 mai 2019 si am fost in centrul unor manifestari de admiratie, de apreciere si empatie care marturisesc mi-au provocat emotii puternice.
               Mai intai - in luna aprilie - am primit, alaturi de alti colegi, un onorant CERTIFICAT de NONAGENAR semnat de dr. Aurel Vainer, presedinte FCER si ing. Paul Schwartz, presedinte CEB.  Mare bucurie, mari emotii. A urmat un interviu aparut in Realitatea evreiasca, care sincer, m-a uns pe suflet, din nou emotii. In luna mai, in dimineata zilei de nastere, am fost sarbatorit de colegii de la Camin, cu flori, sampanie (fara alcool), cu tort cu lumanari, cu daruri, cu cantece si cu mare veselie. Emotii tot mai mari. Si nu s-a terminat. Dupa amiaza a aparut la Camin o delegatie din partea TES, avand in frunte pe Maia Morgenstern  ... emotiile au explodat.  Din nou flori, daruri, cantece, dans.  Timp de o ora si mai bine marea doamna a teatrului romanesc ne-a oferit o demonstratie stralucita  de arta si totodata de calda prietenie pentru mine si colegii de la Camin. Atmosfera a fot incendiara, chiar si cei mai suferinzi
 dintre noi au aplaudat entuziasti, au cantat si au ras in hohote.  
        Se pare ca este recomandabil ca oamenii in varsta sa fie feriti de emotii puternice, dar va asigur ca pentru mine si colegii mei a fost o desfatare. Ne-am simtit parca mai tineri. 
              Din toata inima, calduroase multumiri tuturor si sentimente sincere de recunostinta.
              Au fost momente de neuitat !  


0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

<< Pagina de pornire