MOSES STORIES ( 1 )

Tinerii din echipa TANGAPROJECT au aparut in viata Caminului nostru in urma cu 14 luni. Am aflat ca obiectivul lor este de a schimba perceptia despre batranete in societatea romaneasca; ca doresc sa elaboreze noi metode creative pentru oameni varstnici.

Avantul si voiosia lor tinereasca, atitudinea prieteneasca si intelegerea fata de noi, seriozitatea si perseverenta in actiune ne-au cucerit curand.

Ne-am trezit ca suntem angrenati in actiuni variate si placute. Dezbateri interesante, depanarea de amintiri, jocuri distractive, desene, confectionarea de colaje, proIectii de film, concerte s-au desfasurat in avalansa. Toate acestea au trezit in noi un elan creator de care nu credeam ca mai suntem capabili. As zice ca am renascut precum pasarea Phoenix, devenind mai tineri cu cel putin 10 - 20 de ani.

Colaborarea noastra fructuoasa in cadrul proiectului "VARSTA 4" a generat pe nesimtite o adevarata arhiva de povestiri personale.

De aici s-a nascut ideea unui spectacol-lectura - MOSES STORIES - care sa cuprinda amintiri, fapte de viata, pe teme si subiecte rezultate din experienta traita de rezidentii Caminului nostru.

Realizarea spectacolului a durat cam 3 luni si a reprezentat o munca creatoare in care ne-am implicat cu o pasiune tinereasca, sub indrumarea tinerilor nostri prieteni.

Si iata a sosit si ziua "premierei". Dati-mi voie sa pun ghilimele ca sa pastram proportiile. Dar va asigur ca tracul si emotiile ne-au marcat pe toti ca la orice spectacol veritabil.

Sala e arhiplina. In afara de rezidenti au venit numerosi oaspeti din afara, in special tineri. Ca la orice premiera sunt prezenti critici teatrali, presa ,televiziune.

Ma uit la colegii mei, protagonistii spectacolului. Sunt marcati evident de emotie, de importanta evenimentului. Dna. Medi - in varsta de 101 ani - numara foile din fata, nu lipseste nici una, Iudith, Eva Szemler si Tina fac proba de microfon, Sorin si Marius recitesc pasajele cheie pe care trebuie sa le accentueze, Virginica a baut o cafea neagra ca sa capete curaj. Numai dna. Leibovici pare impasibila. N-are trac. Dansa fiind nevazatoare, povestirea ei a fost inregistrata si o vom asculta pe banda.

Mentorii nostri, regizorii spectacolului David, Mihaela, Monica si Katia si ceilalti colaboratori afiseaza un aer jovial, dar sunt sigur ca au aceleasi emotii ca si noi. Nu stii niciodata la ce surprize sa te astepti cand ai in fata niste interpreti ca noi.

Spectacolul s-a desfasurat cu bine. Se pare ca nu a fost chiar rau. In orice caz mult peste asteptarile noastre. Aplauze repetate au rasplatit prestatia noastra actoriceasca. Fiecare dintre noi am prezentat amintiri, crampeie de viata, intamplari foarte importante sau obisnuite de fiecare zi, unele triste, altele pline de umor, dar toate absolut adevarate.

Sa adaugam ca peretii salii erau acoperiti de zeci si zeci de desene realizate de Eva Salomon, Lazarica, Tudorica, Eveline, Lucica, Angelica, Luiza, Simi, Rachelle si Eduard la atelierul de povestit prin imagini. Multe foarte reusite.

Acum, cand totul s-a terminat cu bine, parca ne pare de necrezut tot ce am reusit

Dragi prieteni tineri va suntem profund recunoscatori. Ne-ati ajutat sa ne cunoastem mai bine. Sa ne redescoperim posibilitati latente. Datorita voua am inteles ca putem fi inca utili societatii, impartasind din experienta noastra de viata, un tezaur nepretuit de invataminte.