VARSTA A PATRA

Un proiect de artă comunitară desfășurat de tangaProject împreună cu rezidenții căminului Moses Rosen.// Obiectivele sale sunt schimbarea receptării asupra bătrîneţii, stimularea creativităţii în grup, învățarea împreună, documentarea și arhivarea istoriilor personale și colective.// Blogul "VARSTA A PATRA" este editat de Pompiliu Sterian, rezident, împreună cu echipa tangaProject. El documentează desfășurarea proiectului și viața de zi cu zi din căminul Moses Rosen.

miercuri, 24 iulie 2013

O BIOGRAFIE OARECARE

Din experienta proprie si din observatii  asupra altora, am bagat de seama ca fiecare varsta se caracterizeaza prin anumite sentimente, uneori contradictorii.
Sa luam o biografie oarecare.
Un copil mic are un fel de sentiment de inferioritate. Poate nu este constient de asta, dar doreste neaparat sa fie si el, asa ca tata si ca mama, adica mai mare. Daca il intrebi :
 - Puisor, cati ani ai ?
Iti raspunde mandru :
 - Am 5 ani si jumatate .
Ati observat ? A zis  "si jumatate". Pentru el cele 6 luni in plus sunt o performanta si se lauda cu ea.Cu siguranta,  o doamna nu va spune niciodata "am 38 de ani si jumatate" Va zice foarte probabil "am vreo 30 si ceva". Ea vrea sa para mai tanara, mai mica...  
Daca pui aceiasi intrebare unei codane, va  privi in pamant,  rosie la fata si va raspunde :
 - Implinesc curand 17 ani !
 Curand ? Aiurea, are de fapt 13 ani, dar ea,  dimpotriva, vrea sa para mai mare...
 Astazi este o zi de sarbatoare, de bucurie, tanarul adolescent este in culmea fericirii.
 - Am implinit 18 ani. Sunt major! Sunt barbat !
Cine mai este ca el ?...
Anii trec insa repede si iata-ne la 30 de ani.Ne simtim puternici,plini de entuziasm,optimisti, facem planuri mari,avem visuri indraznete...
Nu stiu cand a trecut vremea si am implinit 50.Entuziasmul s-a  racit, optimismul a scazut,planurile au cam esuat, visurile s-au dovedit simple iluzii...
Incet, incet am facut si 60 de ani.Sentimentul predominant este acum,  ingrijorarea.Au aparut primele semne de batranete, fire argintii in par,cearcane pe la ochi, riduri pe frunte. Oare ce mai urmeaza ?...
Inca putin si avem 70. Am devenit melancolici, ne cuprinde adesea nostalgia. Ce n-am da sa fim iar tineri...
Cand a sosit 80 - e greu, ne miscam incet, obosim repede, viitorul este nesigur. Daca e decembrie, singura dorinta pe care o avem este sa mai apucam primavara, sa mai vedem odata copacii infloriti...
La anii 90 - aici ma incadrez si eu - ma gandesc cu drag la urmasii mei, carora le doresc fericire, iar personal am o mare satisfactie in fiecare dimineata.Incepe o noua zi, inca mai traiesc, inca mai exist. Doamne ajuta !...
Si daca se intampla minunea - ai atins varsta de 100 de ani si te afli la Caminul Rosen, esti ingrijit cu mare atentie, tratat ca un bibelou de portelan de mare pret.Ai parte de o batranete senina, de pace sufleteasca, lucru extrem de important in aceasta etapa a vietii. Am bucuria sa va informez ca la noi la Camin avem 2 distinse doamne, in acesta situatie :  Medi Wechsler Dinu - 104 ani si Anetina Klarsfeld - 101 ani.
In incheiere, va urez sa ajungeti si dumneavoastra centenari, sa aveti parte de o viata linistita, alaturi de cei dragi !  

1 comentarii:

Blogger verde ursuz a spus...

Va doresc multa sanatate in continuare si aceeasi liniste sufleteasca de pana acum! Numai bine!

20 august 2013, 07:57  

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

<< Pagina de pornire