ASA CEVA NU SE UITA !
Sa fi uitat oare?
Imposibil , caci au fost vremuri vitrege care m-au marcat pe viata . Bag de seama totusi ,ca nu am scris niciodata pe blog despre munca obligatorie . A fost una din metodele folosite din plin de Maresalul Antonescu pentru a umili , pentru a injosi pe evreii care au avut ghinionul sa traiasca
in Romania in perioada cand acesta , urmand exemplul lui Hitler , s-a autointitulat "conducator iubit al poporului ".
In ce ma priveste am prestat munca obligatorie , adica munca silita si neplatita , incepand din vara anului 1941 si pana la 23 august 1944 , fara intrerupere .
Unul dintre detasamentele de munca la care am lucrat si unde am avut parte de conditii cumplite , inumane a fost un santier situat la marginea Capitalei in apropierea fostei fabrici de confectii APACA.
Ce aveam de facut acolo ?
Sa construim un poligon de tagere pentru unitatile militare . Aceasta insemna sa inaltam niste damburi uriase de forma piramidala ,lungi de peste 100 metri si inalte de cativa metrii . Munca grea , istovitoare . Sa sapam pamantul , sa-l mutam din loc , sa-l ridicam in trepte, sa-l taluzam, sa-l batatorim si sa-l netezim . Toate acestea cereau eforturi uriase , care cu sapa sau lopata , care cu tarnacopul sau roaba . Bineinteles aveam stabilite norme - va asigur deloc usoare - si pana nu le indeplineam nu ne intorceam la cazarma unui regiment de cavalerie unde eram cazati.Acum cuvantul cazati cred ca este oarecum exagerat .Dormeam cam 60-70 de oameni
intr-o hala imensa , intunecoasa - fosta grajd pentru cai . Paturi nu existau , dormeam pe jos.
Recunosc podeaua tare era acoperita de un strat de paie .Exact ca la animale. Mese , de asemenea nu aveam , mancam pe jos pe iarba verde , in curtea regimentului .De obicei o zeama lunga fara gust si fara culoare in care muiam o bucata de paine .Norocul nostru a fost ca duminica aveam dreptul sa primim vizita familiilor care ne mai aduceau ceva alimente,altfel n-am fi supravietuit.
Pe scurt , munca bruta , hrana proasta , un regim de distrugere . Mi-aduc aminte un coleg de al noastru chiar a decedat .
Sa inchei cu o intamplare personala .
Eram in curtea regimentului si un ostas mi s-a adresat razand :
-Ce mai faci Itic ?
Nu i-am raspuns nimic , dar acest lucru se pare l-a infuriat , caci brusc mi-a trantit o palma in obraz , de am vazut cum se zice , stele verzi .
Asa ceve nu se uita niciodata !
Imposibil , caci au fost vremuri vitrege care m-au marcat pe viata . Bag de seama totusi ,ca nu am scris niciodata pe blog despre munca obligatorie . A fost una din metodele folosite din plin de Maresalul Antonescu pentru a umili , pentru a injosi pe evreii care au avut ghinionul sa traiasca
in Romania in perioada cand acesta , urmand exemplul lui Hitler , s-a autointitulat "conducator iubit al poporului ".
In ce ma priveste am prestat munca obligatorie , adica munca silita si neplatita , incepand din vara anului 1941 si pana la 23 august 1944 , fara intrerupere .
Unul dintre detasamentele de munca la care am lucrat si unde am avut parte de conditii cumplite , inumane a fost un santier situat la marginea Capitalei in apropierea fostei fabrici de confectii APACA.
Ce aveam de facut acolo ?
Sa construim un poligon de tagere pentru unitatile militare . Aceasta insemna sa inaltam niste damburi uriase de forma piramidala ,lungi de peste 100 metri si inalte de cativa metrii . Munca grea , istovitoare . Sa sapam pamantul , sa-l mutam din loc , sa-l ridicam in trepte, sa-l taluzam, sa-l batatorim si sa-l netezim . Toate acestea cereau eforturi uriase , care cu sapa sau lopata , care cu tarnacopul sau roaba . Bineinteles aveam stabilite norme - va asigur deloc usoare - si pana nu le indeplineam nu ne intorceam la cazarma unui regiment de cavalerie unde eram cazati.Acum cuvantul cazati cred ca este oarecum exagerat .Dormeam cam 60-70 de oameni
intr-o hala imensa , intunecoasa - fosta grajd pentru cai . Paturi nu existau , dormeam pe jos.
Recunosc podeaua tare era acoperita de un strat de paie .Exact ca la animale. Mese , de asemenea nu aveam , mancam pe jos pe iarba verde , in curtea regimentului .De obicei o zeama lunga fara gust si fara culoare in care muiam o bucata de paine .Norocul nostru a fost ca duminica aveam dreptul sa primim vizita familiilor care ne mai aduceau ceva alimente,altfel n-am fi supravietuit.
Pe scurt , munca bruta , hrana proasta , un regim de distrugere . Mi-aduc aminte un coleg de al noastru chiar a decedat .
Sa inchei cu o intamplare personala .
Eram in curtea regimentului si un ostas mi s-a adresat razand :
-Ce mai faci Itic ?
Nu i-am raspuns nimic , dar acest lucru se pare l-a infuriat , caci brusc mi-a trantit o palma in obraz , de am vazut cum se zice , stele verzi .
Asa ceve nu se uita niciodata !
Etichete: AMINTIRI AMINTIRI
publicat de Pompiliu | 01:18
1 comentarii:
Buna seara domnule Sterian,
Am urmarit reportajul despre Caminul Moses Rosen de pe Digi 24, chiar astazi.
V-am vazut pe Dvs.si pe alti locatari ai acestui camin si am ramas profund impresionata de tot.
Varsta a 4-a , cum varsta a 4-a ?!
Ce am vazut eu sunt niste oameni extraordinari, cu mintea limpede, cu o exprimare aleasa, demni si deschisi spre nou.
De fapt nu conteaza varsta , conteaza sufletul !
Si toti de acolo aveti un suflet mare, un suflet tanar, un suflet extraordinar !
Va doresc tuturor multa sanatate , putere si zile frumoase .
O sa va mai scriu .
Cu multa consideratie,
Ileana
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire