VARSTA A PATRA

Un proiect de artă comunitară desfășurat de tangaProject împreună cu rezidenții căminului Moses Rosen.// Obiectivele sale sunt schimbarea receptării asupra bătrîneţii, stimularea creativităţii în grup, învățarea împreună, documentarea și arhivarea istoriilor personale și colective.// Blogul "VARSTA A PATRA" este editat de Pompiliu Sterian, rezident, împreună cu echipa tangaProject. El documentează desfășurarea proiectului și viața de zi cu zi din căminul Moses Rosen.

vineri, 30 octombrie 2009

"Amintiri din copilarie" scrise de Dr. Ardeleanu Judith



La bunica, la Oradea, mergeam in fiecare an pentru 2-3 luni in perioada 3-10 ani. Dar numai pana a inceput razboiul al doilea mondial.
Bunica avea o curte mare cu flori foarte frumoase puse de ea. Curtea arata ca un parculet. Poarta era mare, din fier forjat, tinuta mereu incuiata. Cand cineva voia sa intre in curte, trebuia sa sune la poarta. In fundul curtii locuia o batranica, care mie mi se parea foarte draguta. Era vesnic imbracata in negru, se tinea drept si avea talia bine marcata. Din pacate era complet surda.
La bunica soneria se auzea foarte bine, dar la batranica mea nu se auzea nimic, spre surpriza mea, se aprindea un bec. Atunci, isi mai aranja tinuta si pleca sa deschida. Acest beculet aprins ma fascina. Mai era in curte si o pivnita, nu prea mare. Acolo mergeam, sora mea si cu mine, si ne puneam pe treaba. Duceam castane adunate de noi, le decojeam si le razuiam pe o caramida. obtineam o pasta alb-verzuie, pe care o repartizam in cutii de chibrituri. Le puneam sa se usuce la soare. Apoi le scoteam din cutii si aceste "sapunele" le "vindeam" la toti membrii familiei, mentionand ca sapunelele sunt din castane otravite, deci sa nu le foloseasca. In pivnita mirosea a mucegai. Bunica se supara ca suntem acolo, venea si ne scotea afara, spunand "cum puteti sta in mizeria asta, cand in curte e soare si miroase numai a flori".
Bunica tinea mereu in curte cateva gaste. Imi placea sa privesc cum le imobiliza, le deschidea pliscul si le indopa cu porumb, dar nu le simpatizam pentru ca ele erau stapanele curtii si de multe ori ma ciuguleau pe crestet. Imi mai placea mult sa stau in bucatarie cand bunica pregatea gaina sau gasca pentru a o gati. Eram foarte curioasa sa vad ce au in burta. Priveam cum scotea ficatul, cu grija sa nu rupa vezica biliara (care era verde) si pe care daca o rupea elibera bila, care ar fi dat un gust amar ficatului. Apoi vedeam celelalte organe. Ma apuca mila cand oparea labutele ca sa le scoata pielea. Ma gandeam ca ieri aceste labute mai alergau prin curte. Aceasta observatie a facut-o si varul meu cel mic (3 ani), in gura mare, stricand toata atmosfera festiva a unei mese festive de vineri seara.
Ma impresiona si faptul ca bunica avea camere foarte mari, dar nu imi amintesc de nicio mobila. Stiu ca nu avea covoare pe jos si spunea ca nu sunt bune. Ca aduna tot praful din strada. Avea ferestre mari, fara perdele, spunand ca sunt inutile, pentru ca impiedica sa intre cat mai mult soare in casa. Azi gandesc ca poate toate aceste explicatii ale ei reflectau o anume saracie mascata. Dar la mancare nu facea economii "copiii trebuie sa fie bine hraniti ca sa fie sanatosi". Gatea foarte bine si cu multa placere, chiar bucurie. Dupa scurt timp, ei si alti multi membri ai familiei mele numeroase au murit la Auschwitz.

"Amintiri din copilarie" scrise de Dr. Ardeleanu Judith,
octombrie 2009

Etichete:

miercuri, 28 octombrie 2009

N -AS FI CREZUT !







Ieri s-a intamplat un miracol! Am invatat (unii ne-am reamintit) sa dansam. Noi, cei care
datorita anilor multi si grei pe care-i ducem in spinare, ne miscam cam anevoie, folosim uneori un baston, impingem un cadru de metal sau ne deplasam cu ajutorul unor scaune cu rotile, am dansat cu totii!
Prietenii nostri Paul Dunca si Miruna din grupul "cinematografistilor" ne-au convins si ne-au invatat sa dansam.
Mai intai ne-au pus sa inchidem ochii 2-3 minute si ne-au indemnat sa ne relaxam visand ca facem o plimbare pe inserat pe malul unui lac argintiu in bataia lunii sau - de ce nu? - ca suntem intr-o sala de bal de alta data. Dupa care ne-au explicat ca un om danseaza cu tot corpul, apoi au demonstrat ca, stand comod intr-un fotoliu, se poate dansa cu bratele, cu palmele, cu degetele, cu capul, cu umerii, din solduri, totul pe niste melodii mai lente sau mai rapide.
A fost ceva minunat. Am dansat cu totii! Am inteles ca miscarea inseamna viata si ne-am simtit parca mai tineri. Totul s-a incheiat cu o hora romaneasca.
A fost o experienta unica de viata care ne-a incantat si pentru care le multumim prietenilor nostri din toata inima.

Etichete:

miercuri, 21 octombrie 2009

Varsta a patra

Ne-am gandit foarte mult timp ce titlu ar trebui sa dam proiectului/interventiilor noastre de la caminul Rosen. Si niciunul dintre noi nu a gasit o varianta care sa ne multumeasca. Orice varianta propusa era fie ridicola, fie prea evidenta ori prea abstracta. Pana cand, discutand despre un nume pentru blogul pe care incepea sa il administreze, prietenul nostru Pompiliu a propus titlul "Varsta-a-patra". Atat pentru mine, cat si pentru Kostea si Monica (ceilalti prieteni care erau de fata) a devenit evident ca acesta trebuie sa fie nu doar titlul blogului, ci titlul intregului proiect.
Pentru mine, varsta a patra nu inseamna doar varsta celor trecuti de 90 de ani ci mai ales acea perioada din viata in care dintr-un motiv sau altul societatea (cel putin in Romania) incepe sa uite de tine. Uita sa te ia in calcul si sa iti ia in considerare abilitatile, dorintele, potentialul creativ si potentialul de cunoastere. Iti blocheaza practic accesul la libera exprimare si iti neaga dreptul de cetatean activ.
Impreuna cu Pompiliu si cu ceilalti rezidenti vom incerca - de fapt cred ca deja am inceput - sa schimbam receptarea asupra "varstei a patra" si sa generam interes si dezbatere asupra unui segment de varsta marginalizat la nivelul perceptiei colective.





Etichete:

luni, 19 octombrie 2009

M A R T I


Daca astazi este marti, la Caminul Rosen avem o intalnire pe care am intitulat-o "STIATI CA?"
Iata o scurta relatare despre felul cum se desfasoara o asemenea intalnire.
La punctul 1 din ordinea de zi, sunt prezentate informatii si date despre curiozitati, recorduri, fapte iesite din comun, obiceiuri din tari exotice. Ele sunt culese din ziare si reviste sau de pe internet si privesc cele mai variate domenii: geografie, istorie, literatura, arta, mitologie, medicina, astronomie, zoologie, botanica etc. Reactiile celor prezenti sunt diverse. Uneori o simpla ridicare de sprancene, alteori un zambet sagalnic in coltul buzelor, cateodata chiar exclamatii de uimire care s-ar traduce prin "chiar asa ?" sau "cine ar fi crezut ?" reflectand interesul auditoriului .
In continuare, la punctul 2, urmeaza o expunere pe care noi am denumit-o "Un moment de sanatate". Se face o prezentare a diferite boli, cum ar fi: diabetul, osteoporoza, hipertensiunea arteriala - boli pe care, din pacate, unii dintre noi le cunosc pe propria piele. Bineinteles, se dau sfaturi pentru depistarea si tratamentul acestor boli. Nu lipsesc deasemenea recomandarile generale privind igiena personala, alimentatia rationala, prevevenirea imbatranirii premature a organismului, se subliniaza importanta pastrarii unei vieti active, a practicarii unor exercitii fizice usoare, a plimbarilor zilnice. Sa mentionam ca la acest punct - si nu numai - participa adesea doamna dr. Radu Gabriela care, in mod firesc, prin competenta ei, este mult mai convingatoare.
Urmeaza punctul 3 care reprezinta diferite teste psihomotrice sub deviza "Cunoaste - te pe tine insuti!". Sunt prezentate o serie de 10 - 15 intrebari la care cei prezenti sunt invitati sa raspunda prin da sau nu. In functie de aceste raspunsuri, aflam daca ne putem considera sau dimpotriva, ca suntem niste persoane sociabile, econome, anxioase , curajoase, optimiste, daca avem simtul umorului. Macar acum, la batranete, sa cunoastem adevarul.
Ultimul punct al intalnirii de marti cuprinde o prezentare de anecdote, glume, versuri umoristice, intamplari vesele din viata noastra. La acest punct contribuie intreaga asistenta. Buna dispozitie este generala.
Dupa-amiaza, la orele 18.30, avem proiectii de filme.

Etichete:

joi, 15 octombrie 2009

L U N I

Ne propunem sa facem o trecere in revista a activitatilor cultural - educative ce se desfasoara intr-o saptamana oarecare la Caminul Rosen. Ma refer la activitati permanente.
Daca e luni, astazi vin tinerii "cinematografisti". Este vorba de un grup de tineri absolventi ai UNATC (actori, regizori, coregrafi) printre ei si o studenta la medicina, care au aparut ca din senin in viata noastra. Desi veniti de curand, parca suntem prieteni dintotdeauna. I-as asemui cu o raza luminoasa de soare care a aparut printr-o intamplare fericita si ne incalzeste inimile.
Avantul lor tineresc, voiosia lor parca ne-a contaminat si pe noi. Ii asteptam cu nerabdare, curiosi sa aflam ce au mai nascocit pentru buna noastra dispozie. Prezenta lor ne face uitam - macar pentru cateva ore - de suferintele, frustrarile si neimplinirile pe care le-am acumulat in atata amar de ani grei prin care am trecut. Ne simtim din nou cumva mai tineri. Cel putin cu inima.
Ca o dovada miscatoare a modului responsabil in care privesc "misiunea" lor in mijlocul nostru - asumata voluntar, voi relata o intamplare recenta. Fiind impiedicati de obligatii profesionale sa participe la intalnirea de luni, credeti ca au amanat-o pentru saptamana urmatoare? Nicidecum. Au reprogramat-o in avans chiar in duminica anterioara sacrificand weekendul. Ne-a impresionat profund gestul lor.
Cum se desfasoara colaborarea noastra?
De fapt ei vin la noi de doua ori pe saptamana, luni si vineri, fiecare zi avand tematica deosebita. Astazi vorbim de programul de luni.
Din cate am inteles formam un fel de atelier de creatie care, o spun cu sinceritate, ne-a cucerit.
Ce se intampla concret?
Ne asezam in cerc - care pe scaune care pe jos, pe covor, caci camera e uneori neincapatoare. Bineinteles pe jos se aseaza - cum cere politetea - tinerii nostri prieteni. Fiecare incepe sa povesteasca cate o amintire din viata care l-a marcat prin dramatismul ei, care l-a impresionat profund sau pur si simplu i-a facut placere. Este vorba uneori de intamplari deosebite, de neuitat, sau doar de fapte banale din viata de zi cu zi. Toate la un loc creioneaza o imagine a timpurilor din trecut.
De regula relatam un fapt legat de o anumita localitate, de o anumita epoca din viata noastra fie legat de o simpla fotografie ingalbenita de vreme, pe care o pastram cu evlavie langa inima noastra, ea amintind de clipe memorabile de demult.
Intr-o zi prietenii nostri ne-au cerut sa relatam o intamplare legata de o melodie sau de un cantaret. Povestitorul avea surpriza ca in timp ce vorbea, deodata sa auda chiar melodia in cauza. Efectul era absolut impresionant. Personal am depanat plin de nostalgie o amintire romantica din tinerete: cum am cunoscut-o pe regretata mea sotie. Aceasta s-a intamplat la Opera Romana la un spectecol cu opera Carmen de Bizet. In timp ce povesteam, a rasunat puternic
una din celebrele arii din opera respectiva. Era una din ariile pe care sotia mea o fredona adesea. Emotia mea a crescut brusc. Cu greu mi-am stapanit lacrimile.
Ce se intampla?
Dupa ce careva dintre noi spunea melodia despre care dorea sa relateze, unul dintre tineri se strecura in camera alaturata unde se gasea un calculator si cauta pe internet melodia respectiva pe care o transmitea prin boxele anexe.
Este un merit deosebit al acestor tineri ca au reusit sa ne faca sa ne deschidem sufletele, sa scoatem astfel la iveala comoara amintirilor noastre. Au trecut pragul acestor destainiri pretioase, chiar si unii dintre noi mai timizi din fire.
Totdeauna dupa aceste povestiri se cer amanunte, se spun pareri, se fac comentarii si uite asa amintirile noastre devin un prilej de meditatie si invataminte pentru tineri. Avem in mod firesc un sentiment de adanca satisfactie.
Dar prietenii nostri nu s-au marginit doar la depanarea amintirilor. Ei au organizat frecvent pentru noi tot felul de concursuri si jocuri de societate distractive. De pilda, am facut diferite exercitii pentru intarirea memoriei, am facut de asemenea gimnastica pentru ochi (am aflat ca exista si asa ceva), am jucat BINGO, totul intr-o atmosfera generala de buna dispozitie.
Am omis sa va informez un lucru foarte important: toate aceste actiuni sunt filmate de cameramani cu patalama oficiala.
Dragii nostri prieteni David, Monica, Paul, Mihaela, Kostea, Claudia (rog sa fiu iertat daca am omis pe cineva, dar promit sa revin) ma adresez acum voua tuturor: va suntem recunoscatori, va multumim ca existati, va multumim ca veniti in mijlocul nostru.
Dorim totodata sa va felicitam calduros, caci am inteles ca au aparut deja primele voastre succese pe plan profesional si va uram din toata inima implinirea tuturor viselor de viitor.
In incheiere, avem si o rugaminte. Sa fiti emisarii nostri pe langa parintii vostri carora le transamitem urmatorul mesaj:
Stimati si fericiti parinti - stimati pentru ca va admiram si fericiti pentru ca aveti asemenea copii - omagiul nostru pentru felul cum ati crescut si educat acesti minunati tineri. Puteti fi mandrii de ei!

Etichete: , ,

marți, 13 octombrie 2009

CAMINUL NOSTRU ( completare )

Recitind cu atentie ultimul mesaj in care faceam o prezentare a Caminului am bagat de seama ca are o mare lacuna. Nu am raspuns la o intrebare esentiala: de ce este de preferat Caminul nostru fata de celelalte institutii similare din tara noastra? Imi cer scuze. Si acum sa trecem la repararea greselii.
Analizand multilateral conditiile existente la noi, cu toata hotararea, fara nici o ezitare si lasand la o parte orice falsa modestie, afirm cu nestramutata convingere ca pastrand proportiile fata de hotelurile uriase ridicate recent in Capitala, avem tot dreptul sa fim incadrati ca un - scuzati expresia - azil de 4-5 stele. Poate chiar mai multe. Am zis!




Etichete:

luni, 12 octombrie 2009

CAMINUL NOSTRU

Cu ce sa incepem ? Desigur cu inceputul. Deci, sa facem prezentarile.
Se numeste Caminul pentru persoane varstnice "Amalia si sef rabin Dr. Moses Rosen". A fost infiintat in 1979 si functioneaza cu sprijinul American Jewish Distribution Committee, al Claims Conference si al Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania.
Dispune de camere cu 1-2 paturi, fiecare avand grup sanitar propriu si dus.
Camerele sunt dotate cu mese, scaune, dulapuri, televizor si frigider. Fiecare rezident are dreptul sa-si aduca de acasa obiecte personale (tablouri, ghivece cu flori, mobilier, carti etc. pentru a-si crea un ambient familiar. Cladirea beneficiaza de centrala termica.

Exista cel putin 5 argumente care recomanda caminul nostru.

1) Primul, si cel mai important pentru noi:
SERVICII MEDICALE
- Caminul este deservit de cadre medicale cu o bogata experienta spitaliceasca.
- Se asigura, in caz de nevoie, asistenta medicala de urgenta si servicii medicale de specialite.
- Exista servicii de fizioterapie si hidroterapie.
- Avem cabinet si laborator de stomatologie.
- Punct farmaceutic.
- Sala de gimnastica medicala.
- Functioneaza cu o bogata si variata activitate un serviciu de ergoterapie si geriatrie.

2) Un argument fara de care nu se poate:
SERVICII DE ALIMENTATIE
- O bucatarie modern utilata asigura 3 mese principale pe zi si doua gustari la orele 10 si 16.
- Aprovizionarea cu produse alimentare este abundenta si variata.
- Se prepara meniuri speciale pentru cei suferinzi care au nevoie de regim special.
- Pentru persoanele imobilizate, se serveste masa la pat.
- Exista un magazin alimentar si cu produse de prima necesitate.

3) Alt argument absolut necesar:
SERVICII DE INGRIJIRE
- Se face zilnic curatenie in camere si in spatiile comune
- Lenjeria de pat este schimbata periodic si, in cazuri speciale, ori de cate ori este nevoie.
- Infirmiere la dispozitie 24 de ore din 24.
- Se acorda ajutor la imbracat, la igiena personala si pentru orice nevoi individuale la cerere.

4) Daca exista si acest argument, cu atat mai bine:
SERVICII SUPLIMENTARE
- Acces la telefon.
- Servicii de internet pentru pastrarea legaturilor cu familia din tara si de peste hotare.
- Atelier de coafura si frizerie, inclusiv manichiura si pedichiura.
- Atelier de croitorie.
- Spalatorie dotata cu aparatura tehnica de ultima ora .

5) Last but not least - argumentul care ne place cel mai mult :
SERVICII DE SOCIALIZARE SI RECREERE
- Conferinte tinute de personalitati culturale marcante.
- Cercuri de discutii pe teme diverse de istorie, sociale si cultural-educative.
- Se organizeaza concursuri si jocuri de societate.

- In ultima perioada de timp aceste activitati s-au imbogatit prin colaborarea cu un grup de tineri absolventi ai UNATC (ei sunt de fapt " vinovati" si de aparitia acestui blog)
- Vizite la muzee si expozitii.
- Prezentare de filme.
- Biblioteca, ziare, reviste.
- Sarbatorirea in fiecare luna a zilei de nastere a rezidentilor.
- Plimbari prin parcurile Capitalei.
- Sejururi la casele de odihna ale FCE.
- Clipe de mare bucurie traim mereu cu ocazia vizitelor pe care ni le fac voluntarii FCE .
- In cadrul caminului functioneaza o sinagoga.

Dupa cum vedeti, este vorba de o institutie cu o activitate multipla, complexa si ne facem o datorie de onoare de a multumi cu recunostita tuturor celor care prin munca lor se straduiesc zi de zi sa ne asigure conditii cat mai bune de trai. Ei fac fata cu cinste astfel misiunii de a traduce in viata deviza caminului nostru: PENTRU O BATRANETE LINSTITA!

Etichete:

duminică, 11 octombrie 2009

DE CE ? ( 2 )



O intrebare fireasca: De ce am intitulat acest blog VARSTA A PATRA? Sa ma explic.
Tinerii - pentru cei de varsta mea cam toti ceilalti sunt tinerii - din dorinta probabil de a ne menaja si a evita expresii precum "mosule","tataie" sau "babacu", care oricum au un caracter cam pejorativ, au gasit un termen mai elegant: varsta a treia. Le multumim cu recunostiinta .
Acum sa facem o mica socoteala. Daca exista varsta a treia, atunci cu siguranta exista si varsta a doua si varsta intai (desi asemenea expresii nu prea se folosesc). Nu-i corect?
Concretizand, ma gandesc ca varsta intaia ar fi cei care au intre 0 si 30 ani (mai exact ar fi intre 0,1 si 30 ani), varsta a doua cei care au intre 30 si 60 ani si varsta a treia cei care au intre 60 si 90 ani. Prin urmare - logic - eu as face parte din varsta a patra, adica cei intre 90 si 120 ani. Incurajator ar fi sa amintesc aici ca la evrei exista traditionala urare "ad mea veesrim" care inseamna in traducere: "sa traiesti pana la 120 ani".
Acum, cunoscand ca aritmetica, respectiv numaratoarea, este infinita sunt absolut sigur ca odata cu dezvoltarea stiintelor medicale se vor descoperi cauzele care provoaca imbatranirea si, firesc, metodele de a prelungi durata de viata. Cert este ca vor aparea varsta a cincea, varsta a sasea si asa mai departe. Vom ajunge sa traim varsta patriarhilor din biblie.
LA MULTI ANI!

Etichete:

miercuri, 7 octombrie 2009

DE CE ?


Pe vremea cand mergeam eu la scoala calculatorul se numea abac. Ati inteles ca este mult de atunci. Nici vorba pe vremea aceea de PC, internet, email, blog. Despre toate acestea am aflat mult mai tarziu. Mai exact am invatat sa umblu la calculator abea la varsta de 87 ani (observati ca nu am scris "sa lucrez la calculator", ceea ce este cu totul altceva decat stiu eu acum).

Si am facut-o impins de o situatie de fapt, care a aparut in viata mea: familia este imprastiata pe trei continente si internetul este singura cale prin care pot sa pastrez o legatura buna cu ei. Astfel minunea s-a produs. Zilnic primesc cate 2-3 mesaje si uneori chiar 8-10 mesaje. Este vorba de informatii personale, dar si de multe poze, imagini pitoresti de pe tot globul, curiozitati, glume sau melodii frumoase. Acesta a fost primul pas. A urmat oferta generoasa a "prietenilor mei" Kostea si David de a infiinta un blog, ei asigurandu-mi instruirea si indrumarea necesara. Vreau sa precizez ca in niciun caz ghilimele puse nu au sens ironic, am vrut doar sa scot in evidenta caracterul aparte, iesit din comun si foarte rar intalnit al unei asemenea prietenii dintre niste tineri de 20 - 25 ani si o persoana de peste 90. Va multumesc pentru aceasta prietenie care imi place si ma onoreaza. De ce am creat acest blog? Mi-am dat seama ca este o fereastra deschisa larg catre univers si sunt curios sa-i vad efectele, pentru mine ele reprezentand in momentul de fata o adevarata tentatie. Si daca va exista pe ici pe colo un strop de umor cu atat mai bine. In final rog pe eventualii mei parteneri virtuali sa fie ingaduitori cu greselile sau stangaciile care cu siguranta nu vor lipsi. Promit sa ma straduiesc sa le elimin, iar pana atunci sa auzim numai de bine. POMPILIU

Etichete: ,