VARSTA A PATRA

Un proiect de artă comunitară desfășurat de tangaProject împreună cu rezidenții căminului Moses Rosen.// Obiectivele sale sunt schimbarea receptării asupra bătrîneţii, stimularea creativităţii în grup, învățarea împreună, documentarea și arhivarea istoriilor personale și colective.// Blogul "VARSTA A PATRA" este editat de Pompiliu Sterian, rezident, împreună cu echipa tangaProject. El documentează desfășurarea proiectului și viața de zi cu zi din căminul Moses Rosen.

vineri, 13 ianuarie 2012

VALOAREA UNUI OM

Care este valoarea unui om ?
Iata o intrebare deloc usoara , la care va invit sa reflectam .
De regula pentru a stabili valoarea unui lucru oarecare , un dulap , o bicicleta sau un televizor se iau in calcul pretul materialelor din care este construit , la care se adauga costul manoperii .
Daca aplicam acest criteriu la om , rezultatele nu sunt prea magulitoare .In adevar , un om de 70 de kilograme , de pilda , reprezinta circa 50 de kg. apa , ceva carbon , azot , hidrogen si cantitati
infime de fier , sulf , magneziu si multe altele , aproape tot tabelul lui Mendeleev. Cercetatori americani au facut socoteal cat fac toate acestea si a iesit ... abia cativa dolari .Oare numai atata
sa valoreze un om ? Greu de acceptat ! ( Veti fi de acord cu mine ca nu este cazul sa punem la socoteala manopera.)
Care sa fie atunci metoda de a stabili valoarea unui om ?
Un criteriu ar fi desigur nivelul cultural , capacitatea intelectuala .Adica este cu au atat mai valoros un om , cu cat este mai inteligent si a acumulat mai multe cunostinte intr-un domeniu oarecare . Dar nu poate fi asa , caci atunci ar inseamna ca un computer este mult mai valoros decat un om , el este capabil de performante infinit superioare posibilitatilor umane .
Un alt criteriu de evaluare - foarte la moda , dealtfel - poate fi , averea pe care o are . Se publica mereu clasamente cu cei mai bogati oameni din lume .Asadar sa apreciem ca cine are o avere mai mare este mai valoros ? Nici vorba de asa ceva . Mai ales daca tinem seama ca in spatele miliardelor de dolari , euro sau lire sterline se afla adesea necinstea , frauda sau coruptia .
Poate ca ar fi atunci potrivit sa apreciem valoarea unui om , dupa puterea pe care o detine , adica dupa pozitia sa sociala .Ma refer aici la sefi de state , ministri , generali , directori de mari companii industriale , bancheri .Acestia au intr-adevar mari puteri . Sa nu uitam insa ca setea de putere , orgoliile nemasurate si ambitiile unor asemenea personaje au creat actuala criza economica , au provocat revolutii si razboaie cu milioane de morti .
Si atunci , care sa fie criteriul de evaluare a unui om ?
Dupa parerea mea , criteriul care sa stea la baza evaluarii unui om este valoarea lui sociala .Adica ce face el pentru societate ,nu numai pentru el personal ,, cum se implica in rezolvarea problemelor societatii . Sunt oameni , de exemplu , care fac inventii ce usureaza viata omului , care descopera leacul unor boli necrutatoare , care lupta pentru pace si buna intelegere intre popoare .Acestia sunt oameni de mare valoare .Sigur exemplele de mai sus au in vedere personalitati de varf care contribuie la binele intregii omeniri . Dar fiecare dintre noi putem fi considerati oameni de valoare ,daca avem preocupari sociale , ajutam pe cei aflati in nevoie , facem bine semenilor, in comunitatea in care traim .Meritam tot respectul si aprecierea de om de valoare in masura in care contribuim , dupa posibilitatilor noastre , la binele celor din jur .

Etichete:

luni, 9 ianuarie 2012

A FOST ODATA

" Copiii spun lucruri traznite "era titlul unei emisiuni de televiziune pline de haz , care s-a bucurat de o mare audienta . Bineinteles ca adevarul acestei afirmatii si-a dovedit valabilitatea cu mult inainte ca televiziunea sa intre in viata noastra .Iata , de pilda , un exemplu petrecut in urma cu aproape 80 de ani inainte .
Eram elev de gimnaziu si probabil un mare admirator al lui Napoleon Bonaparte gloriosul imparat al Frantei , despre care ne vorbise cu mult entuziasm domnul Grubea , profesorul nostru de istorie .
O seara senina de vara . Ma intorceam impreuna cu parintii mei spre casa .Mergeam agale , cand o ideie nastrusnica imi trecu prin minte .M-am adresat , cu un aer nevinovat , catre tata :
- Papa - asa-i spuneam eu - cati ani ai dumneata ? Poate merita remarcat ca pe atunci copiii nu erau invatati sa tutuiasca pe toata lumea .
Intrebarea era usoara si tata s-a grabit sa satisfaca mica mea curiozitate :
- Am 35 de ani Puiule .
Nu banuia deloc ce urmeaza . Intrebarea adevarata , intrebare mult mai grea , a venit in continuare :
- La varsta asta , Napoleon era imparat , am facut eu , cu aerul unui copil frustrat .
De fapt nu era o intrebare , era mai mult o constatare care continea oarecum si un repros voalat .
Tata s-a uitat lung la mine , perplex , vadit incurcat , dar n-a raspuns nimic .
Se pare ca pe vremea aceia in familia noastra nu functiona autocritica .
Acum cand povestesc toate acestea , in coltul buzelor imi flutura un zambet ,plin de nostalgie .
Dar atunci va asigur eram foarte serios .
- -

Etichete: