PERSONAJE DE ALTA DATA ...(8)

LUSTRAGIUL sau VACSUITORUL care curata si lustruia incaltamintea era de intalnit mai ales pe strazile centrale .Sedea pe un scaunel scund si avea in fata un mic postament din lemn cu o ridicatura in mijloc de forma unei talpi de pantof .Era dotat cu diferite cutii de crema neagra , maro ,galbena si avea ca instrumente de lucru o multime de perii , mai mari sau mai mici , mai moi sau mai aspre , tocmai potrivite ca , prin mestesugul lustragiului, sa faca incaltamintea sa straluceasca .Pentru a atrage clientii ,lustragiul batea toba cu periile in ladita lui si striga "faaacem pantofii luuuna ! "Ca oglindaaa!
Domnul iesit la plimbare pe bulivard ,imbracat elegant - cu un ceas mare cu lant gros in buzunarul de la vesta -se oprea , intreba de pret si ridica tacticos un picior pe micul postament al lustragiului. Acesta intra imediat in functiune.Ridica manseta de la pantalonul clientului - sa nu se murdareasca - curata incaltamintea de praf si o ungea cu crema .Trecea apoi la celalalt pantof .Revenea din nou la primul pantof si cu o viteza de scamator de circ manuia diferite perii pana ce pantofii incepeau sa straluceasca .Urma finisarea cu ajutorul unei bucati de catifea moale.Pantofii deveneau cu adevarat oglinda .
Pretul era diferit mai mic pentru pantofi ,mai mare pentru ghete si desigur mult mai mare pentru cei ce purtau cizme .
In timpul cat lustragiul isi facea constiincios meseria ,clientul - cu un picior pe postament -citea
ziarul dornic sa afle ultimele stiri .
Poate e bine sa precizam ca de regula clientii erau barbati .Femeile mai discrete ,cand doreau sa-si lustruiasca incaltamintea ,o aduceau la pachet .
Lustragiul era si el un om necajit care-si castiga cinstit o paine pentru el si familia lui .

PERSONAJE DE ALTA DATA ...(7)

FOTOGRAFUL AMBULANT sau cum i se mai spunea A LA MINUT -putea fi intalnit prin parcurile Capitalei .Avea un trepied pe care era asezata o cutie de lemn care indeplinea 3 roluri . In primul rand era aparat foto , avand in fata un obiectiv fotografic . In al doilea rand era o camera obscura in care se developau placile fotografice (filmele fotografice au aparut mai tarziu ).In sfarsit era si un fel de vitrina pentru reclama , pe partile laterale erau afisate diferite poze ale persoanelor fotografiate . Bineinteles toate erau poze alb-negru .
Operatia de fotografiere era foarte complicata si avea 2 faze distincte .Prima faza insemna aranjarea meticuloasa a clientului :stabilirea distantei pentru ca persoana sa apara in intregime , asezarea acesteia in plin soare ca sa aiba lumina buna , privirea tinta la aparat si in mod obligatoriu clientul trebuia sa stea nemiscat . Odata rezolvate aceste conditii fotograful trecea in spatele aparatului unde acoperit de o panza neagra verifica atent imaginea .Cand era multumit ,fotograful trecea in fata apratului si acoperea obiectivul cu un capacel si introducea placa fotografica in aparat ,apoi trecea din nou in fata aparatului.O ultima privire daca totul este in regula , recomandarea "zambiti , va rog !"si incepea numaratoarea 1...2...3... brusc scotea capacelul de pe obiectiv iar dupa cateva clipe il acoperea la loc.
Urma faza a doua .Clientul era poftit pe o banca .Fotograful isi baga mainile in cutia aparatului si incepea developarea placii fotografice .Supraveghea operatia printr-o vizeta aflata in partea de sus a cutiei .Nu treceau 10-15 minute si poza era gata ."Ia uitati ce bine ati iesit " -te asigura fotograful , desi acest lucru era discutabil ." Este o poza artistica ! 'intregea el . Aceasta era totdeauna parerea lui .
Spuneam la inceput ca erau denumiti " fotografi a la minut "adica asta voia sa insemne , foarte rapizi . Pe vremea aceia asa era .Dar ma gandesc ca in timpul cat am povestit eu cum se facea o singura poza , astazi un fotograf dotat cu mijloace moderne digitale ar putea face cel putin cateva sute de poze in culori !S-au facut oarece progrese si in acest domeniu !

UDEL NEDELCU

Este o doamna totdeauna imbracata cu mult gust si se dovedeste o persoana foarte activa .Face frecvent plimbari prin parcul Caminului .Ii place sa dezlege integrame pe care le cauta prin toate ziarele si revistele . Participa cu regularitate la actiunile cultural- educative -distractive organizate la Ergoterapie .Nu lipseste la prezentarile de filme .
A citit mult , avand o buna pregatire culturala si bogate cunostiinte in domeniul literar si artistic .Se bucura nespus cand are ocazia sa participe la concursurile cu intrebari de cultura generala si are multe raspunsuri prompte , dovedind o memorie remarcabila .
S-a nascut la Botosani . A terminat facultatea de limba si literatura rusa ,secundar limba si literatura romana la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza "din Iasi .A predat apoi la liceul din Marasesti.
Si-a dedicat toata viata educarii si formarii a numeroase generatii de elevi .De asemenea a fost o mama de exceptie pentru proprii copii .
Obisnuieste sa spuna :"consider ca sunt o femeie realizata avand in vedere ca am crescut 5 copii
-ajunsi fericiti la casele lor- copii care mi-au daruit si 6 nepotei - unul mai drag ca altul .Dintre copii 2 locuiesc in Italia , unul in Austria , ceilalti 2 in Romania - unul la Marasesti si unul la Siret .
A calatorit mult . In tara i-a placut orasul Sibiu ,in special partea veche unde se pastreaza cladiri si stradute cu aspect medieval .Bineinteles i-a placut mult Iasi-ul cu traditiile sale culturale : Palatul Culturii ,Biserica Trei Ierarhi si parcul Copou cu teiul lui Eminescu
In anul 2007 a fost la Viena unde i-au placut Castelul si gradinile de la Schonbrunn .
Este mare amatoare de film , admiratoare a lui Clark Gable si Bette Davis .
Din teatrul romanesc ii place Maia Morgenstern si Radu Beligan .
Acum 3 ani cand i-a murit sotul , a venit la Camin unde s-a acomodat foarte repede si se simte bine .Are legaturi cu copiii prin telefonul mobil pe care-l poarta permanent la gat .

O RECUNOASTERE BINEMERITATA

Am trait zilele trecute clipe de mare bucurie si chiar mandrie .Vestea despre Caminul nostru a ajuns pana in Spania . Si aceasta datorita mult stimatei noastre colege , centenara Medi Wechsler Dinu .
La sfarsitul lunii mai s-a desfasurat la Madrid cea ce a doua editie a Premiilor NIRAM ART 2010. Premiile respective sunt acordate pe diferite sectiuni : literatura,pictura,fotografie,sculptura,promovare artistica si teatru .Este o actiune cu caracter international , anul acesta , de pilda ,au fost premiate diferite personalitati artisti ,scriitori,regizori si promotori culturali din Romania ,Spania ,Armenia , Elvetia si Mexic .
La sectiunea pictura contemporana , Marele Premiu pentru Pictura si trofeul "VICTOR BRAUNER " au fost acordate pentru intreaga cariera , doamnei Medi Wechsler Dinu . O cinstire si o recunoastere binemeritata .
Pentru a inmana acest premiu au sosit la Bucuresti si au venit la noi la Camin Miguel Angel Galan Segovia directorul Editurii NIRAM ART, Sanda Dorolti manager ESPACIO NIRAM ART ,Antonio Calderoxi promotor cultural ARTEJESCAL , Tudor Serbanescu pictor si Constantin Ciubotaru scriitor .
La manifestarea omagiala au participat Paul Schwartz vicepresedinte FCER , Albert Kupferberg secretar general FCER, Attila Gulyas director DASM ,Nilu Aronovici ,directorul Gaetano Perrotti si bineinteles numerosi rezidenti din Camin .
A avut loc in cadru solemn inmanarea trofeului " VICTOR BRAUNER "- o frumoasa statuieta din metal , marmura, lemn si sticla -s-au spus cuvinte de apreciere si admiratie fata de laureata si s-au facut urari de sanatate si viata lunga .Aplauzele entuziaste ale asistentei au subliniat importanta evenimentului .Au urmat flori , daruri , fotografii, filmari si un interviu pentru televiziune care au intregit o zi impresionanta de sarbatoare .Emotiile au atins punctul culminant cand Medi Wechsler Dinu a declarat -profund miscata - ca Victor Brauner i-a fost un bun prieten ,caruia i-a facut dealtfel portretul in mai multe randuri si a sintetizat pe scurt : "am primit astazi un premiu de departe , de la cineva foarte apropiat ".
La invitatia domnului director oaspetii au luat masa impreuna cu noi si ne-am simtit minunat .Ca intre buni prieteni .

UN SPECTACOL FEERIC

Cu ocazia celui de al II lea Congres care se desfasoara in aceste zile in Capitala , FCER a oferit marti 13 iulie 2010 un spectacol sustinut si sponsorizat de Teatrul de Revista "Constantin Tanase ".Ca deobicei si noi cei dela Camin am primit invitatii.
Sala Savoy - recent renovata si modernizata - ne-a primit in haine noi care ne-au impresionat profund .Spectcolul s-a intitulat REVISTA REVISTELOR si ne-a amintit celor mai in varsta ,de timpurile de glorie ale spectacolelor prezentate odinioara de marele Constantin Tanase .
Scena , o feerie ca-n povesti , plina de paiete care straluceau in bataia reflectoarelor de toate culorile , jocuri de lumini exceptionale ,costume fastuoase , muzica de buna calitate si un corp de balet care ne-a incantat.Bineinteles n-au lipsit cupletele satirice pe teme de mare actualitate si scenetele pline de haz care au starnit aplauzele entuziaste ale spectatorilor .Sala vuia aproape permanent si s-a creat o atmosfera de veselie si buna dispozitie generala .
Au fost prezente cu numere de succes cele mai indragite vedete ale teatrului :Alexandru Arsinel ,Nae Lazarescu si Vasile Muraru , Cristina Stamate , Adrian Enache si multi altii .
La final , actorilor , balerinilor si cantaretilor le-a fost oferit un frumos cos cu flori , iar dr.Aurel Vainer , deputat si presedinte al FCER a inmanat directorului teatrului o medalie jubiliara . De asemenea ing. Paul Schwartz vicepresedinte FCER a dat citire unei diplome de onoare pentru o seara de care ne vom aminti mereu cu mare placere .

PERSONAJE DE ALTA DATA ...(6)

VANZATORUL DE ZIARE se ingrijea ca ziarele cu ultimele stiri sa ajunga cat mai repede in mana cititorilor .Pe vremea aceia nu existau chioscuri speciale de difuzare a presei .Publicatiile se vindeau prin debitele de tutun dar aprovizionarea acestora cu presa dura foarte mult si de aceia se organizau echipe formate din 20 - 30 tineri care asigurau o difuzare foarte rapida .
Putin inainte de inceperea tiparului ,vanzatorii de ziare se adunau in curtea tipografiei , asteptand primele tiraje . Dupa ce erau aprovizionati fiecare cu cate o cantitate de ziare ,tasneau toti odata afara , facand o harmalaie teribila .
Ziarele obisnuiau sa scoata afise pe care erau trecute principalele stiri ,iar vanzatorii de ziare tipau in gura mare alergand pe strazi :"Guvernul a hotarat o noua curba de sacrificiu"( exista si pe atunci criza economica ) , "Ciocnirea de trenuri de la Vintileanca "(un accident care a starnit mare valva ), " Sonda de la Moreni a fost stinsa "( o sonda care ars cateva luni ), Terente urmarit de potere in Balta Brailei ", (un fel de haiduc celebru in acea vreme ),Magda Demetrescu prima miss Romania ",etc .Era un fel de revista a presei care se facea alergand pe strazi ,
Sa mentionam ca in afara de faptul ca oferea trecatorilor ziare pe strazi ,vanzatorul de ziare avea si abonati , adica diversi cetateni primeau acasa zilnic ziarul preferat , iar plata se facea - si in acest domeniu - la sfarsitul saptamanii .Pe incredere .Si nimeni nu insela .
Sa mai amintim ca - din dorinta de a fi cat mai operative , pe atunci existau ziare care apareau , ca si azi ,in zorii zilei (Dimineata , Universul , Timpul ) , dar si ziare care apareau la orele amiezii (Lupta, Adevarul ) sau chiar in amurg (Ultima ora , Seara ),fiecare cu ultimele stiri sosite la redactie . De asemenea ori de cate ori se intamplau evenimente de importanta deosebita , ziarele scoteau o editie speciala in 2 pagini pe care vanzatorii o difuzau imediat :Speciaaala ! Speciaaala ! Editia Speciala !

UN ONEG SABAT SPECIAL

Masa de vineri seara la noi la Camin are totdeauna un caracter special . Sarbatorim cu mare solemnitate Kabalat Sabat .
Se incepe de regula cu rugaciunile spuse si comentate de oficiantul de cult Lipa Segal , se aprind lumanarile, se continua cu un paharel de vin - Kidus - apoi o masa festiva cu bucate alese si se incheie cu cantecele traditionale de Sabat . Domneste in mod firesc o atmosfera generala de buna dispozitie .Ca de sarbatoare !
Saptamana trecuta - vineri 2 iulie 2010 -sarbatoarea a capatat un cadru special . Am primit oaspeti dragi , in frunte cu Erwin Simsensohn presedinte CEB. care au venit sa petreaca Oneg Sabat in mijlocul nostru .
Primiti cu mare bucurie , oaspetii ne-au salutat dupa datina cu Sabat Salom pentru intreaga asistenta , dar au gasit apoi prilejul sa adreseze si fiecaruia in parte , cuvinte de prietenie si incurajare .
Un grup de tineri voluntari care-l insoteau pe presedintele CEB. ne-au delectat cu o serie de melodii israeliene , primite cu aplauze de cei prezenti .
Ca de obicei dra. Irina a facut numeroase fotografii ,asa incat in curand vom avea si poze care sa ne aminteasca de clipele placute petrecute impreuna cu distinsii oaspeti .

PERSONAJE DE ALTA DATA ...(5)

COSARUL sau HORNARUL alt personaj pitoresc de alta data .Acesta cutreiera strazile orasului in special in preajma iernii ." Cosaaarul !"," Cooosuri cuuuratam ! strigau ei de zor , sa auda tot neamul .
Pe vremea aceia , casele se incalzeau cu ajutorul unor sobe de forma cilindrica ,inalte ceva mai mult de un metru , confectionate din tabla si fier .Se mai numeau godine si in ele se ardeau lemne sau carbuni .Erau asezate in mijlocul camerei , iar fumul si funinginea erau evacuate prin niste burlane care mergeau de la soba pana la gaura din perete unde se facea legatura cu hornul .Hornul era un canal care strabatea vertical cladirea si iesea sus pe acoperis.Folosirea indelungata a focului facea ca pe peretii hornului sa se depuna treptat ,treptat o zgura care il infunda ." Cosul nu mai trage - spuneau cosarii .-trebuie curatat !" Cu asta se ocupa cosarul nostru .
Era totdeauna imbracat cu straie negre lucioase , devenite aproape impermeabile de funinginea cu care erau impregnate .Cosarul purta pe umar o scara si o perie mare aspra avand o ghiulea la capat .Se urca pe acoperis si arunca ghiuleaua cu perii pe cos si o agita din toate puterile . Incet, incet zgura se curata si se refacea aerarea normala , cosul incepea din nou sa traga .Este lesne de inteles ca dupa o astfel de munca cosarul devenea si negru la fata , avea ochii incercanati cu fum si datorita cantitatii mari de fum si funingine inhalata avea si plamanii tot atat de negri .Nu era deloc usoara munca hornarului !
Ca sa incheiem intr-o nota mai vesela sa amintim ca hornarul era considerat un simbol al norocului .Exista in mentalitatea populara credinta ca daca intalnesti un cosar ,toata ziua iti merge din plin .Unii cetateni aveau chiar obiceiul sa-l atinga pe umar pe cosar pentru a fi mai sigur ca le va merge bine .
Pe atunci , un frumos cantec compus de Gerase Dendrino si cantat de Stefan Banica si Colea Rautu ( fie-le amintirea binecuvantata ) spunea atat de frumos :

Mi-a iesit cosaru -n drum

O sa am noroc de-acum

Griji , nevoi , necaz , durere

Se vor duce ca un fum ...